Auzim adesea că măsura agreabilității unui om este energia, vitalitatea lui. Trăim într-o lume înnebunită de energii, oamenii gonesc după energii bune, se leapădă de cele rele și parcă toată bunăstarea acestei lumi atîrnă de firele energiei. Și totuși, ce rămîne atunci cînd tragem linie? La ce e bună energia asta? Ce rămînem fără ea și, mai ales, ce e ea? E o religie, e o resursă? Acestea sînt toate întrebări la care autorii textelor din Dosarul de față au încercat să formuleze răspunsuri cît mai nuanțate.
Vechii greci și, mai cu seamă, Aristotel ne spun că energia e parte a binomului potență-actualizare, orice entitate naturală are potențialul să devină. O sămînță de grîu are potențialul să devină spic. Natura anticilor era una autonomă, natura care își conținea propriile scopuri ajungea mai tîrziu să fie privită ca obiect, căci în buza modernității s-a impus o înțelegere asupra ei prin subsumare, natura care trebuie îmblînzită, pentru ca, în sfîrșit, să ne raportăm la ea ca la o resursă pură.
Istoriile medicale ne-au arătat că legătura dintre om și natură, organicitate, tradiție a luat forma unei energii aparte în puterea căreia omul credea în detrimentul științei, pentru că atunci cînd spiritul științific și apogeul medicinei au început să se resimtă sub forma unei dependențe culturale, și-au făcut loc treptat și practicile medicale alternative, pentru că ele promit să trateze mai mult decît simptomele, ele promit să trateze omul în totalitate. Medicina duce o luptă acum cu credința oamenilor în energii bune, care vindecă corpul ca întreg.
Goana după energii nu a lăsat în urmă nici pseudoștiința, mai ales nu pe ea, care a ajuns să se folosească de conceptul energiei ca de un cuvînt-cheie în oferirea unor răspunsuri scumpe, dar satisfăcătoare; în acest context a ajuns să se impună atît de bine figura de guru-vedetă. Ironia sorții face ca un neurolog să ajungă unul dintre cei mai influenți „propagatori de energie”, abandonînd tocmai știința în numele unor teorii energetice New Age și fatalmente contrafactuale.
În sfîrșit, ne însoțim cu oamenii care ne plac, frecventăm anumite locuri pentru că există o legătură, unii spun că e energie, alții că e chimie, de fapt. Ei bine, înțelegerile despre energie ne arată că trebuie să ne întoarcem la ideea de potențialitate, căci ce rost are să privim și ce rost are să creăm dacă nu ne face să trăim mai mult? Dacă nu ne face viața mai bună?
