În același an în care a pictat lucrarea Impresie, răsărit de soare (1872), pictorul francez Claude Monet a pictat – printre altele, firește – și tabloul Natură moartă cu pepene galben, care înfățișează un pepene galben feliat, alături de niște piersici apetisant(e) așezate într-un bol elegant de ceramică albă decorat cu flori albastre. Plus doi ciorchini de struguri albi. O simfonie.
Mai tîrziu, peste cam zece ani, Monet a pictat o altă lucrare cu tematică gastronomică, Les Galletes (Galetele), în care două prăjituri specific franțuzești fură ochii oricui le vede și emană pură savoare. Pe lîngă acestea, se adaugă și cunoscutele tablouri ale pictorului impresionist care surprind momentul servirii mesei, fie în exterior, în natură, pe iarbă, fie în interior, la masă. Tematica legată de gastronomie nu-i întîmplătoare în acest caz. Lui Claude Monet îi plăcea și îi reușea să facă la propriu (și) din mîncare artă. Era un pasionat de gastronomie, iubea bucătăria tradițională franceză și credea cu tărie că secretul artei de a găti stă în prospețimea ingredientelor. Motiv pentru care grădina reședinței sale din localitatea Giverny, Normandia, era doldora de tot ce îi trebuie și ce nu îi trebuie unui bucătar pentru a pregăti cele mai savuroase opere de artă. Și amenajată cu tot ce l-ar fi putut inspira pe pictor pentru rețeta capodoperelor sale.
Mesele oferite de Claude Monet la Giverny pentru prietenii Renoir, Sisley, Degas, Cézanne, Rodin, Maupassant, ori chiar omul politic George Clemanceau erau la ordinea zilei. „La ordinea zilei” este o expresie potrivită din toate perspectivele, întrucît mesele organizate de Monet se întîmplau doar în timpul zilei; artistul mergea să doarmă devreme întrucît tot foarte devreme se și trezea. Exista un soi de ritual al vizitelor la Giverny: oaspeții ajungeau, vizitau studioul de pictură al artistului, apoi serele și grădina, după care urma ospățul. Mai tîrziu, se servea ceaiul.
Sub niște arbori de lămîi ori lîngă iaz.
Claude Monet a avut și inspirația de a-și nota rețele preferate, alese și culese de peste tot pe unde le-a găsit, inclusiv de la prieteni. Fără a complica prea mult arta, găsesc potrivită o tușă dulce și parfumată de desert: spumă de căpșune à la Claude Monet. Pictorul ar fi folosit, pentru patru porții: (natură moartă cu) 250 de grame de căpșune, 20 de grame de zahăr pudră, 4 albușuri, un praf de sare, unt pentru a unge vasul cu pricina. Ar fi zdrobit căpșunele pînă la stadiul de piure și le-ar fi trecut printr-o sită, după care le-ar fi îndulcit cu zahărul pudră – cantitate negociabilă în funcție de dulceața fructelor. Apoi, ar fi bătut albușurile spumă cu un praf de sare și le-ar fi combinat, într-un dans de nuanțe și texturi, cu piureul de căpșune, după care ar fi turnat compoziția în vasul de copt deja glazurat cu un strat fin de unt. La cuptor, zece minute.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
Rubrică susținută de Garanti BBVA
