Autoritățile noastre, în frunte cu președintele Nicușor Dan, declară că anul 2026 ar fi unul „crucial” în ceea ce privește buletinul electronic și portofelul digital al cetățenilor români. De asemenea, este un an în care ar trebui să înceapă să funcționeze așa-numitul cloud guvernamental (al cărui proiect a început în urmă cu cîțiva ani). Sînt termeni tehnici care privesc digitalizarea funcționării statului și a serviciilor oferite cetățenilor. Pe scurt, la capătul acestui proces, ar trebui să nu mai fie nevoie să mergem la ghișeele diverselor instituții ale statului, să nu mai fim plimbați pe drumuri, să nu ni se mai ceară de mai multe ori documente pe care statul le are deja înregistrate la vreuna (oricare) din instituțiile sale, să avem o viață mai ușoară din punct de vedere birocratic. Specialiștii care urmăresc procesul au însă destule îndoieli în ceea ce privește desfășurarea, încheierea și efectele lui finale. La rîndul lor, cetățenii observă deocamdată că, în loc să ușureze procedurile, digitalizarea chiar le poate îngreuna, pentru că dincolo de efortul depus în fața computerului, nevoia unei vizite la nesuferitele ghișee ale diverselor instituții nu dispare. Teama e că statul român nu va reuși decît să digitalizeze birocrația. Asta se va întîmpla dacă sistemele electronice se vor suprapune peste complicatele proceduri birocratice actuale. Cu alte cuvinte, înainte de digitalizare ar trebui schimbate multe legi prea încîlcite, sistemul fluxurilor de documente și alte asemenea lucruri care presupun o reformă mult mai profundă. O simplă trecere de la hîrtie la suportul magnetic nu rezolvă fondul problemei și se pare că, de felul nostru, întotdeauna ne pricepem de minune la schimbarea formei fără să modificăm fondul.
Dar noile tehnologii nu transformă doar instituțiile și serviciile statului. Ele schimbă și funcționarea companiilor private, a comerțului, cercetarea științifică, felul în care se învață, se citește și se face educația și, în cele din urmă, interacțiunile dintre oameni. Crește accesul la informații, se îmbunătățește operativitatea, dar poate crește și uniformizarea lumii, cu pierderea unor nuanțe, obiceiuri și poate chiar libertăți. Fenomenul e comparabil cu revoluția produsă de inventarea tiparului, de acum peste cinci secole. Trăim, de fapt, o mutație istorică. Și după cum deja vedem, pe lîngă avantajele incredibile, ea generează și destule neajunsuri, situații curioase sau enervante. Un exemplu ar fi cel al modei aplicațiilor și automatizărilor care aduc beneficii și simplificări pentru companii, dar complică viața clienților, împinși să preia sarcini atribuite anterior unor angajați. Toate aceste chestiuni sînt analizate în dosarul curent al Dilemei.
