Istoria povestește că în război, pe lîngă armate și economii puternice, este nevoie și de imaginație. De spirit, nu doar de forță. De mătase (și nailon), nu doar de oțel.
În aparentă altă ordine de idei, dar, de fapt, în aceeași direcție, cei mai apreciați ciorapi pentru femei erau, pe la începutul secolului al XX-lea, cei de mătase. După 1930, în Statele Unite ale Americii mătasea a fost treptat înlocuită de nailon, grație companiei Du Pont (fondată de chimistul și industriașul Éleuthère Irénée du Pont de Nemours încă din secolul al XVIII-lea), care a scos pe piață acest material. Cererea de nailon pentru dresuri depășea ceea ce producea Du Pont, iar cînd SUA a intrat în al Doilea Război Mondial toată producția a fost îndreptată către efortul de război, în principal pentru fabricarea parașutelor. Așadar, raționalizare, iar odată cu aceasta lipsa dresurilor pentru femei – ceea ce poate părea mult mai superficial decît poate fi.
Situația – neelegantă – se cerea rezolvată cumva, doamnele nu se puteau prezenta altfel decît purtînd – elegant – dresuri. Sau dînd impresia că poartă. Au apărut astfel așa-numiții ciorapi lichizi. O loțiune păstrată în sticluțe pe care adesea scria Ciorapi lichizi de mătase / Liquid Silk Stockings ori, în variantă mai sofisticată, Leg Silque și care reprezenta o bază pe care femeile o aplicau pe picioare pentru a crea iluzia prezenței dresurilor. Pentru un plus de credibilitate, iluzia era completată și cu acea dungă specifică dresurilor, plasată pe lungimea părții din spate a picioarelor, care în cazul acesta se desena cu un creion dermatograf și cu precizie de chirurg. Nu poate dăuna pielii, scria în textul de prezentare a produsului. Și probabil nu o făcea, de vreme ce femeile apelau la această tehnică în mod repetat, astfel încît s-a creat și o mică industrie de profil, nu doar în ceea ce privește produsul aplicat pe post de dresuri, ci și în ceea ce privește serviciul în sine. În marile magazine existau standuri speciale unde doamnele puteau merge să-și aplice ciorapii.
Apoi războiul s-a sfîrșit. Compania DuPont a reluat producția de nailon pentru dresuri la nici două săptămîni de la capitularea Japoniei, iar sticluțele cu ciorapi lichizi s-au transformat ușor-ușor în obiecte de muzeu (la Smithsonian, de exemplu) și în dovada că, poate, iluziile nu-s chiar întotdeauna dăunătoare. Cu condiția să fie practice și desenate cu precizie.
Și cu aspect de mătase.
.jpg)
