În registrul internațional, data de 23 august este legată direct de actul de non-agresiune semnat de miniștrii de Externe german și rus, pactul Ribbentrop-Molotov, mai cu seamă de infamul protocol secret care împărțea statele din Europa Centrală și de Est în sfere de influență. Anul – 1939.
Alt an, la distanță rotundă de o jumătate de secol, aceeași zi dinspre final de vară, avea să consemneze, tot cu rezonanță internațională, un eveniment încărcat din preaplinul puterii simbolice, dar poate mai puțin amintit în narațiunea istorică a perioadei.
Protestul pașnic din Estonia, Letonia și Lituania din 23 august 1989 reprezintă una dintre cele mai grăitoare secvențe ale finalului de secol al XX-lea, în care s-a făcut auzită subtila, dar invincibila forță a binelui.
Dimineața, clopotele de la bisericile locale din cele trei state baltice au bătut, trezindu-i astfel și altfel pe cetățeni. Nu întîmplător, firește. Formațiunile pro-independență din țările în cauză au organizat o mișcare spectaculoasă de protest liniștit: un lanț uman continuu care să traverseze cele trei state baltice, pornind din Tallinn, traversînd Riga și ajungînd în Vilnius. Puțină matematică ajută istoria: aproximativ un milion de estonieni, vreo șapte sute de mii de lituanieni și cam cinci sute de mii de letoni, în total undeva la un sfert din populația celor trei state la un loc, ținîndu-se de mînă într-un lanț uman de peste șase sute de kilometri lungime, timp de cincisprezece minute.
Simbolistica mișcării, numită Lanțul baltic, depășește oricum valoarea cifrelor, dar totodată este întărită de acestea, mesajul pro-independență al cetățenilor din statele baltice fiind transmis pe un ton perfect, în totală armonie cu celelalte evenimente asemănătoare care se întîmplau în epocă și care anunțau cumva o schimbare aproape inevitabilă a ordinii lumii.
Lanțul baltic se încadra într-o serie mai amplă de proteste liniștite ale balticilor ce s-a derulat între 1987 și 1989, în cadrul cărora estonienii, lituanienii și letonii obișnuiau să cînte piese tradiționale și, mai ales, imnurile naționale (interzise de Uniunea Sovietică) ca o formă pașnică de manifestare a opțiunii pro-democratice.
Desigur, lucruri se întîmplau în lumea largă, lucruri care să încurajeze și să inspire aceste moduri de manifestare – de exemplu, a doua zi, pe 24 august 1989, la Varșovia se instala primul guvern non-comunist, constituit în urma alegerilor democratice din luna iunie –, dar oricum ar fi, asemenea exemple pun în lumină natura umană at its best, cum nu s-ar zice nici în letonă, nici în lituaniană, dar cum bine rezumă ideea limba engleză.
