La sfîrșitul lui 2025, publicația conservatoare britanică The Telegraph a desemnat-o pe Maia Sandu, „The Telegraph World Leader of the Year”. În opinia jurnaliștilor britanici, președinta Republicii Moldova a fost cel mai important lider al anului pe plan internațional, politicianul pe care Putin nu a putut nici să-l învingă și nici să-l corupă. De altfel, atributul asociat cel mai des cu Maia Sandu este de „incoruptibilă”. Pînă nu demult, ar fi fost de neconceput ca un președinte al Moldovei să fie descris în primul rînd ca incoruptibil. Ne-am învățat în această parte de lume cu corupția, așa cum ne-am obișnuit cu întîrzierea trenurilor. Sigur, ne enervează, ne revoltăm anemic, dar prea puțin se face pentru schimbarea sistemică, pentru eradicarea corupției mari și mici din societate. La fel, pînă de curînd ar fi fost de neconceput să ne uităm la democrațiile occidentale cu altceva în afară de admirație și invidie pentru societatea a cărei bună funcționare era atribuită tocmai lipsei corupției sistemice, faptului că nu totul e de vînzare, că dreptatea nu e musai a celui care are mai mult de dat. Optica s-a schimbat dramatic în 2025. Mai aspirăm încă la o societate ideală, condusă de incoruptibili. Dar cei de la The Telegraph au trebuit să se ducă la marginile Europei și ale democrației ca să găsească unul. Între timp, tot în Marea Britanie, BBC-ul, deja amenințat de Trump cu un proces de cinci miliarde de dolari, a cenzurat afirmațiile făcute de istoricul olandez Rutger Bregman, pe care postul public de radiodifuziune l-a invitat anul trecut să țină prestigioasa serie de prelegeri Reith Lectures. Într-una dintre ele, Rutger Bergman l-a descris pe Trump ca pe „cel mai evident corupt președinte din istoria Statelor Unite” (the most openly corrupt president in US history). Această propoziție a fost ștearsă de BBC în momentul difuzării. Se pare că, cel puțin în acest caz, cine a avut mai mulți bani a putut cumpăra mai multă tăcere.
Ieri și azi, politicienii au căutat să prezinte corupția ca pe un privilegiu al alesului, în ambele sensuri: cel ales în urma unui proces electoral, dar și Alesul, cel ales de Pronia divină. Cei care îi acuză pe Trump și pe familia lui de corupție fac referiri mai ales la milioanele pe care președintele american le-a făcut din tranzacțiile cu monede digitale și la avionul primit de la statul Qatar. Dar, în noua epocă Trump, devine tot mai dificil, chiar și pentru giganți media precum BBC, să facă referiri la neajunsurile de caracter ale Alesului. Știm deja că mediul evanghelic MAGA îl consideră pe Trump „Alesul”, afirmație pe care Trump nu s-a rușinat să o facă despre sine însuși: „Eu sînt Alesul” (I am the chosen one!). După cum s-a tot discutat, Trump a fost votat masiv și se bucură de susținerea fermă a protestanților evanghelici americani. În octombrie 2024, chiar înainte de a fi reales, o imagine cu Trump primind binecuvîntarea celor mai influenți pastori evanghelici asociați cu mișcarea MAGA la National Faith Summit a făcut înconjurul lumii. Cea care a condus „binecuvîntarea” a fost chiar Paula White, pastor de megachurch și teleevanghelistă milionară, care a jucat un rol important în constelația Trump încă de la inaugurarea primului mandat. Poziția ei în administrația Trump a fost oficializată după realegerea acestuia în noiembrie 2024. Imediat după inaugurarea celui de al doilea mandat, în ianuarie 2025, Trump a creat așa-numitul Departament pentru Credință al Casei Albe (The White House Faith Office), la a cărui conducere a adus-o chiar pe Paula White. Numirea nu a fost întîmplătoare. Paula White a fost numită de presă „the God whisperer”, pastorul MAGA cu cea mai mare trecere la Trump. Paula White nu predică o formă aparte de creștinism. Alegerea ei la conducerea Departamentului pentru Credință al Casei Albe este controversată, în primul rînd pentru că, în trecut, White a făcut afirmații (retractate ulterior) care aduc bine a erezie. Cu o ingenuitate care poate veni doar din lipsa studiilor convenționale de teologie, Paula White a spus lucruri precum „Iisus nu este singurul Fiu al lui Dumnezeu” (Jesus is not the only begotten Son of God), pentru că, toți fiind copiii lui Dumnezeu, în opinia ei am fi și divini. Paula White vine din așa-numita mișcare prosperity gospel („Evanghelia prosperității”), o teologie care face legătura clară între Dumnezeu și portofel: dacă ești bogat, înseamnă că Dumnezeu te iubește. Cum să te asiguri că Dumnezeu te iubește? Ducînd o viață virtuoasă și dînd bani celor care împart învățătura lui Iisus, adică chiar pastorilor prosperity gospel. Din nefericire, această prezentare simplistă este destul de exactă. Anul trecut înainte de Paște, Paula White, deja directoare a The White House Faith Office, a apărut într-un video în care oferea „șapte binecuvîntări spirituale” (seven spiritual blessings) la prețul de 1.000 de dolari, după ce în 2016 și-a încurajat urmăritorii să cumpere „semințe de înviere” (resurrection seeds) pentru suma de 1.114 dolari. În vremurile trecute, simonia, forma de corupție ecleziastică, a dus la apariția unui Martin Luther. Să vedem ce va veni după Paula White și prosperity gospel.
Însă prosperity gospel vine ca o mănușă președintelui miliardar și anturajului acestuia. Iubirea lui Dumnezeu, măsurată în miliarde, clar s-a revărsat peste ei. Alesul transformă în aur tot ce atinge. Iată alt pastor prosperity gospel, susținător MAGA și lider de megachurch, Hank Kunneman. Kunneman este unul din cei care îl desemnează pe Trump drept Alesul, chiar și „unsul” (lui Dumnezeu). În vara lui 2024, la un summit Turning Point USA, Kunneman spunea că, odată Trump revenit la putere, „un etalon-aur și o epocă de aur vor apărea” (a gold standard and a golden era shall arise). Nu degeaba Kunneman se autodeclară profet. Chiar a avut gura aurită. Trump a decorat Casa Albă cu cît mai mult aur și a adus prosperitate în aur, cel puțin pentru cercul aleșilor.
Cînd alianțele se destramă, cînd vechile tratate sînt anulate dintr-o postare și ne e frică să ne uităm pe telefon dimineața de frică să nu constatăm că războiul a venit și mai aproape de noi, nu e de mirare că sîntem în căutarea unor exemple de stabilitate incoruptibilă. Din nefericire, astfel de exemple sînt tot mai rare. Zilnic sîntem imunizați la corupție, justificată de vreo formă distorsionată de creștinism sau nu. Banalizarea corupției e un fel de încălzire globală. Îi îngrozește pe unii, îi inflamează pe alții, e negată de mulți, ne afectează pe toți, dar puțini sînt cei care fac ceva împotriva-i.
Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturghistă.
Credit foto: Paula White, Wikimedia Commons
