Cumva, în ultimii ani, gingașa reprezentare a Nașterii Domnului, reproducerea Ieslei de la Betleem inventată de Sfîntul Francisc din Assisi acum opt sute de ani în Greccio, a devenit subiect controversat în dezbaterile politice cu mize identitare. În Statele Unite, Bisericile care se opun raidurilor anti-imigranți ale administrației Trump au afișat Iesle ale Nativității în care Sfînta Familie a fost reprezentată ca o familie de imigranți amenințată cu deportarea. În Italia, de la marea criză a migranților din 2015, au fost destule parohiile care au ales să reprezinte Ieslea Nașterii prezentă în fiecare biserica romano-catolică de Crăciun sub înfățișarea unora dintre numeroșii imigranți care traversează Mediterana spre Italia, cu iluzia și speranța unei vieți mai bune. Cum, pe lîngă multele războaie cu arme, astăzi sîntem și în plin război cultural, bietele Iesle de Crăciun au ajuns și miză în polemica dintre ideologia woke și populismul de dreapta. Să ne uităm la cîteva exemple de anul acesta.
Ieslea de Crăciun, pericol la adresa laicității?
Am făcut deja cu altă ocazie o scurtă prezentare a istoriei secularismului din Franța care face din laïcité (laicitate) una dintre pietrele de temelie ale identității franceze. Anul acesta, Ieslea de Crăciun e iar subiect controversat. Cazul primarului din Béziers e de acum celebru. În trecut, numele orașului Béziers a fost asociat mai mult cu heterodoxia, fiind unul dintre centrele catarismului medieval. În mod bizar, de la alegerea lui Robert Ménard ca primar în 2014, Béziers a devenit, cel puțin de Crăciun, avangarda dezbaterilor identitare ale Franței. Deși a fost condamnat de mai multe ori de Justiție, primarul din Béziers continuă să amplaseze în incinta primăriei o Iesle a Nașterii Domnului. Legea interzice afișarea oricăror însemne religioase în incinta instituțiilor publice. Ca în fiecare an, și anul acesta Robert Ménard a dispus inaugurarea Ieslei de Crăciun în spațiul primăriei, ceea ce a și atras reacția promptă a protestatarilor care s-au adunat sub lozinca „Vive la laïcité!“. Nu știm dacă primarul e musai mai catolic decît papa, dar știm despre el că a fost susținut de Frontul Național și că s-a făcut cunoscut prin acțiunile care i-au vizat pe imigranți, al căror număr ar vrea să îl vadă în scădere cel puțin în orașul pe care îl administrează. Așadar, vizibilitatea pe care i-o aduce în fiecare an amplasarea ilegală a Ieslei de Crăciun în primărie îi asigură o reprezentare constantă între corifeii apărării identității franceze. Alege, în mod convenabil, să uite că laicitatea e parte a identității franceze. De cealaltă parte a instrumentalizării Ieslelor de Crăciun sînt cei care caută să le distrugă ori în numele laicizării, ori ca atac asupra culturii creștine dominante chiar în cazuri în care cultura creștină nu mai e de mult dominantă, cum se întîmplă în Franța sau Belgia. Printre metodele preferate de vandalizare sînt incendierea, desfigurarea sau furtul personajelor din scena Nativității. Anul acesta, la Amiens, Pruncul Iisus dintr-o iesle amplasată în ultimii treizeci de ani în piața din centrul orașului cu ocazia tîrgului de Crăciun a fost decapitat la cîteva zile de la inaugurare. Aproape în fiecare an, cel puțin un caz similar de vandalizare e raportat de presa din Franța și instrumentalizat în discursul identitar. În 2022, Ieslea de Crăciun din centrul unui orășel de lîngă Strasbourg, Illkirch-Graffenstaden, a fost incendiată. În 2024, o Iesle de Crăciun amplasată în gara din Metz a fost vandalizată, iar capetele a două dintre personaje au fost furate. Anul acesta, o duzină de municipalități din Franța au sancționat amplasarea Ieslei Nașterii Domnului în spațiul public. Însă nu putem citi în asta o creștere a pietății catolice. Pur și simplu, Ieslea de Crăciun e un instrument bun de abordat marile probleme identitare ale Franței.
Ieslea de Crăciun, barometru identitar
Cea mai bună ilustrare a Ieslei de Crăciun ca barometru identitar vine de la Bruxelles. Normele laicității nu sînt la fel de stricte în Belgia ca în Franța. Însă și Belgia, ca și Franța, are un procent semnificativ al populației care se declară de religie musulmană. Concentrația este mai mare în Bruxelles și periferiile acestuia. Anul acesta, municipalitatea din Bruxelles a înlocuit tradiționala Iesle de Crăciun din Grand-Place cu o versiune postmodernă, în care personajele biblice sînt întruchipate din păpuși făcute din cîrpe, fără trăsături faciale, cu fața din carouri bej și maro. Municipalitatea și-a justificat alegerea prin dorința de inclusivitate, astfel încît toți să se poată regăsi în culorile neutre ale figurilor. Amplasarea lor în tîrgul de Crăciun redenumit „Plăcerile iernii” (Plaisirs d’hiver) a stîrnit furiei în Belgia și nu numai. Trebuie spus că, din dorința de neutralitate și inclusivitate, administrația de la Bruxelles a căzut în ridicol. Ieslea postmodernă amplasată în redenumita piață a „Plăcerilor iernii” nu mai are denumirea de Iesle de Crăciun. I s-a dat denumirea de „Stofele Nativității” (Étoffes de la Nativité). Cu această denumire ridicolă și cu înfățișarea deliberat neutră, „Stofele Nativității” au reușit să scoată din sărite pe toată lumea. Cei de dreapta și-au amintit că Belgia e de tradiție creștină și au urlat împotriva „Crăciunului compatibil cu Sharia” (charia compatible) și a „inclusivității salafisate” (inclusivité salafisée). Ultimele expresii îi aparțin antropologului Florence Bergeaud-Blackert, care face referire la prevederile legii Sharia care interzice reprezentările antropomorfe și la salafism, un curent strict din islam. Majoritatea celor care treceau prin Grand-Place și care au fost întrebați ce cred despre piesa postmodernă au declarat că o găsesc pur și simplu urîtă. Culmea este că nici musulmanii pe care dreapta îi presupunea beneficiarii acestei schimbări radicale nu s-au declarat mulțumiți. Un consilier al partidului minoritar Team Fouad Ahidar, Murad Maimouni, a cerut oficial într-o ședință de consiliu local ca municipalitatea din Bruxelles să aducă înapoi vechea Iesle a Nativității, în care personajele erau reprezentate în maniera tradițională.
În 2025, și Crăciunul e complet politizat și instrumentalizat. În „săraca iezlișoară”, spune colindul. Bine-ar fi să o putem vedea ca atare, fără prea multe interpretări culturale sau politice.
Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturghistă.
Foto: Stofele Nativităţii, Bruxelles
.jpg)
