După un conclav foarte scurt și doar patru tururi de scrutin, cardinalii electori l-au ales pe americanul Robert Francis Prevost, călugăr augustinian misionar în Peru, ca cel de al 267-lea papă al Bisericii Romane. Rezultatul conclavului a fost o surpriză, Prevost nu era printre cardinalii papabili de care vorbea presa. Alegerea anunțată de fumul alb a întărit vechiul adagiu roman: Cine intră în conclav papă iese cardinal. Nu știm prea multe despre noul papă, dar asta nu ne împiedică să speculăm ce fel de papă va fi, un hobby destul de nevinovat, care caută semne profetice în cele mai mărunte detalii biografice ale pontifului nou ales. Nomen (est) omen, spuneau latinii care vedeau în alegerea numelui o formă de manipulare a destinului, ca și cum cel care primea numele trebuia să îi împlinească profeția. Nu avem idee ce fel de papă va fi Leon al XIV-lea, dar putem discuta despre alegerea numelui pontifical. Ce înseamnă alegerea numelui Leon de către noul papă și care este semnificația alegerii unui nume pontifical?
Tradiția numelor pontificale
Timp de sute de ani, papii și-au păstrat numele de botez chiar după ce au fost aleși pe tronul Sfîntului Petru. Se pare că primul care și-a schimbat numele după ce a devenit papă a fost Ioan al II-lea (561-574), care primise la naștere numele Mercurius. Un papă cu numele unui zeu din panteonul roman nu era prea potrivit. De unde și schimbarea de nume. La fel a procedat și nobilul roman Octavianus, care și-a luat numele pontifical Ioan al XII-lea (955-964). Practica schimbării de nume s-a permanentizat în secolul al XI-lea, o perioadă în care s-au succedat o serie de papi de origine germană, care au adoptat numele unor iluștri episcopi ai Romei din trecut, pentru a semnala continuitatea cu tradiția Orașului, în ciuda originii lor transalpine. Astfel, Poppo von Brixen a devenit Damasus al II-lea (1048), Bruno von Egisheim-Dagsburg și-a luat numele de Leon al IX-lea (1049-1054), iar Gebhard von Dollnstein-Hirschberg a domnit ca Victor al II-lea (1055-1057). În timpurile moderne, papii nou aleși adoptau de obicei numele pontifului care i-a numit cardinali. Această practică s-a schimbat în secolul al XX-lea, cînd alegerea numelui pontifical a început să fie considerată un fel de manifest pentru direcția pe care o va urma pontiful. Nomen omen.
Numele papal Leon
Din cei treisprezece Leon care s-au succedat pe tronul pontifical înainte de alegerea lui Robert Francis Prevost în urmă cu cîteva zile, cel mai cunoscut este Leon cel Mare (440-461), primul papă cu acest nume. Leon I este unul dintre doctorii Bisericii, a cărui învățătură hristologică a fost adoptată ca doctrină ortodoxă de Conciliul de la Calcedon din 451. Dar Leon I a rămas în imaginarul popular mai ales ca apărător al Italiei și al Romei în fața invadatorilor. În 452, lîngă Mantua, s-a întîlnit cu conducătorul hunilor, Attila, pe care l-a convins să nu mai atace Roma. La fel, în 455, s-a întîlnit cu căpetenia vandalilor, Gaiseric, în afara Romei, prevenind astfel distrugerea Orașului. Tot un Leon, al III-lea (795-816), a fost și cel care l-a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat sancționînd astfel un nou centru imperial în Occident și ieșirea Romei din sfera Imperiului Roman de Răsărit. Dar, după cum el însuși a avut grijă să ne lămurească, Robert Francis Prevost nu și-a ales numele Leon cu gîndul la acești papi din primul mileniu creștin. Reperul lui este mai apropiat în timp de noi, și anume Gioacchino Vincenzo Raffaele Luigi Pecci, care a domnit sub numele de Leon al XIII-lea (1878-1903). Într-o întîlnire pe care a avut-o cu cardinalii care tocmai l-au ales, Leon al XIV-lea a precizat că și-a ales numele pontifical referindu-se la Leon al XIII-lea care „a făcut istorie cu enciclica istorică Rerum novarum, adresînd problema socială în contextul primei revoluții industriale. Astăzi, Biserica oferă tuturor patrimoniul doctrinei sale sociale pentru a răspunde unei alte revoluții industriale și inovațiilor din domeniul Inteligenței Artificiale care aduc noi provocări în privința demnității umane, justiției și a muncii”.
Așadar, învățătura socială a noului papă pare că se vrea modelată pe enciclica lui Leon al XIII-lea din 1891, Rerum novarum de conditione opificium („Despre noile invenții”, subintitulată „Despre condiția muncitorilor”), în care pontiful pleda pentru condiții de muncă mai bune pentru muncitori și pentru dreptul acestora de a se organiza în sindicate. Leon al XIII-lea nu era nici comunist, nici socialist și nici capitalist. Rerum novarum discută implicațiile sociale negative atunci cînd inovațiile tehnologice sînt exploatate exclusiv pentru profit financiar, fără a lua în considerare condițiile de viață ale celor care muncesc în noile industrii.
Purtător de Apple Watch, american, Leon al XIV-lea este papă în era AI. Noua revoluție industrială a Inteligenței Artificiale are deja un impact social imens, chiar dacă este abia la început. În următorii ani, milioane de oameni își vor pierde locul de muncă, înlocuiți de tehnologii AI. Papa nu pare să fie vreun Ned Ludd al zilelor noastre. Probabil nu îl vom vedea distrugîndu-și ritual Apple Watch-ul, dar numele pe care și l-a ales și motivul din spatele alegerii sugerează o preocupare aparte pentru omul prins în tăvălugul revoluției AI. Nu știm prea multe despre Leon al XIV-lea, dar eu sper că nomen est omen.
Valentina Covaci este liturghist și specialistă în istoria Bisericii.
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
