Nu doar în societatea civilă, ci și în comunitatea eclezială vedem că asimilarea revoluției AI e și o provocare intergenerațională. Altfel spus, episcopii sub 50 de ani sînt mai curînd chemați să preia problematica, spre a-i da un cuprins pastoral. Nu poți atribui o asemenea sarcină ierarhilor (și clericilor de mir) mai vîrstnici, deci mai puțin „alfabetizați digital”. Asta ca regulă generală, desigur. Patriarhia Ecumenică a pomenit AI încă din 2020, în documentul For the Life of the World: Toward a Social Ethos of the Orthodox Church, iar Patriarhul Bartolomeu, care nu-i tocmai „nativ digital”, a abordat într-o conferință la Riga (din 12 septembrie 2025) felul în care AI poate fi folosită responsabil, în slujba omului și a creației (adică a naturii). Puteți găsi pe site-ul Arhidiocezei grecești ortodoxe din America un raport al grupului său de lucru privind relația dintre teologie și AI (care e creată „după chipul și asemănarea omului”). Patriarhia Moscovei a reunit în decembrie 2025 comisia sinodală de bioetică și comitetul tehnic pentru AI, dar comunicatul oficial apare (cumplită ironie pseudo-fraternă) doar în rusă și ucraineană: nu m-am ostenit să-l traduc. În ce privește BOR, tema AI a fost pomenită la simpozionul Stăniloae (Iași, 2023) și într-o emisiune de la Radio Trinitas cu profesorul Florin Pop. Concluzie de etapă: influențat de mediile dreptcredincioase americane (cele mai conectate la actualitate), Patriarhia Ecumenică e în avangarda reflecției despre AI, urmată modest sau deloc de Bisericile ortodoxe surori. Cît despre un document programatic panortodox nici nu poate fi vorba, cel puțin pe termen scurt și mediu.
Nu se poate susține că Ortodoxia este intrinsec ostilă științei și tehnologiei (sau AI ca atare). Aș explica tonul rezervat și prudența ierarhiilor ortodoxe față de AI atît prin media lor de vîrstă ridicată (cu un dezinteres inerent față de noutățile ultimei ore), cît și prin dificultatea de a reuni oameni care cunosc simultan teologie, funcționarea sistemelor AI, metode pedagogice și realitățile pastorale de la firul ierbii. Dacă asemenea echipe nu sînt întrunite și stimulate să producă rezultate utilizabile pastoral, e de presupus că problema va fi menținută în zona generalităților despre „demnitatea persoanei”, „nevoia de discernămînt” și „pericolele tehnologiei”. Nesiguranța instituțională pe care o putem detecta în această materie ține, printre altele, de faptul evident că AI poate răspunde pe loc și pertinent unor întrebări pentru elucidarea cărora credincioșii apelau îndeobște la preot, profesor sau la bibliotecile clasice. Natural că nu e cazul să generalizăm: în mesajul prilejuit de aniversarea trustului de presă Basilica, Patriarhul Daniel, bunăoară, a descris mijloacele moderne de comunicare ca parte integrantă a misiunii bisericești.
Se înțelege că BOR (și celelalte culte) au însă de arat un ogor mult mai larg. AI poate fi folosită în domeniul patrimoniului, în educație, dar și în administrație sau acțiunea filantropică. N-ar strica o bibliotecă ortodoxă digitală, cu căutare asistată de AI (sau o măcar o aplicație biblică, liturgică și doctrinară de tipul celei catolice numite Magisterium AI). O urgență pare să fie și alfabetizarea credincioșilor în materie de AI (nici statul nu strălucește în această privință). Ar intra aici cursuri despre nevoia de a recunoaște răspunsurile false și citatele inventate (asceza verificării surselor!). Ideea ar fi să nu mai vedem mase de semidocți care preiau conținut sincretic New Age de pe TikTok, ci oameni spiritual maturi care sînt atenți la ceilalți, nu acceptă orice, se pot opri din consumul digital și nu caută mereu doar confirmarea propriilor prejudecăți. Bref, cum ne păstrăm comuniunea și libertatea într-o lume în care tot mai multe relații și operațiuni intelectuale sînt mediate de sisteme artificiale?
