Recent, Autoritatea pentru Standarde în Publicitate (ASA) din Marea Britanie a cerut grupului spaniol de modă Zara să elimine de pe site două fotografii considerate „iresponsabile”. Fotografiile prezentau, în opinia ASA, modele „nesănătos de slabe”. Într-una dintre imagini, modelul purta o cămașă supradimensionată, postura sa scoțînd în evidență clavicula „vizibil proeminentă” și creînd impresia unor brațe, umeri și piept extrem de subțiri. În cealaltă fotografie, modelul apărea într-o rochie scurtă, cu o față „ușor emaciată” și picioare „deosebit de subțiri”.
În replică, Zara a afirmat că a respectat toate recomandările britanice, solicitînd modelelor certificate medicale care să ateste starea lor bună de sănătate, însă s-a conformat și a retras imediat imaginile respective. Nu este prima intervenție de acest fel: în acest an, ASA a interzis imagini similare publicate de companii precum Next sau Marks & Spencer.
Totuși, ASA nu a intervenit în nici un fel în urmă cu cîțiva ani, în scandalul provocat de revista Cosmopolitan UK. Coperta revistei din februarie 2021 prezenta o femeie supraponderală cu mesajul: This is healthy – „Asta e sănătos”. Cititorii au fost cei care au reacționat, acuzînd revista că promovează obezitatea, însă Cosmopolitan UK s-a apărat, susținînd că promovează „diversitatea corporală”.
Revenind la decizia ASA în privința fotografiilor Zara, o întrebare incomodă: dacă imaginile cu modele subponderale sînt considerate dăunătoare sănătății publice, ce se întîmplă cu campaniile care promovează, în numele incluziunii, modele supraponderale? Nu vorbim, oare, de un dublu standard al corectitudinii politice?
De la rubensiene la „Heroin chic”
Standardele de frumusețe nu au fost niciodată fixe. În trecut, kilogramele în plus erau considerate semn de bunăstare și sănătate, expresia „gras și frumos” fiind o realitate culturală, nu o ironie. Picturile rubensiene glorificau formele pline, considerate pe atunci idealul feminin.
Secolul XX a adus însă o schimbare radicală. Odată cu industrializarea și urbanizarea, siluetele subțiri au devenit noul reper estetic, culminînd cu modelul 90-60-90 și, mai tîrziu, cu stilul „Heroin chic” din anii ’90 – trupuri fără forme, fețe palide, priviri absente. Această estetică a fost asociată cu abuzul de droguri și cu tulburările alimentare, iar industria modei a fost acuzată că promovează anorexia. În urma unor decese ale manechinelor, provocate de malnutriție, autoritățile din mai multe țări au decis să impună limite de greutate modelelor.
Moda, sensibilă la curentele sociale, a început apoi să se îndepărteze de aceste extreme, iar hainele mulate au lăsat locul trend-ului oversize. În paralel, s-a conturat un alt curent, cel al „acceptării corporale”, care își propune să combată stigmatizarea persoanelor supraponderale, pentru a promova diversitatea.
Obezitatea ca „grup protejat”
În 2023, New York-ul a devenit primul oraș american important care a desemnat persoanele obeze drept „grup protejat”. Primarul de atunci, Eric Adams, a semnat legea care interzice discriminarea pe baza greutății corporale sau a înălțimii, alături de criterii precum rasa, sexul, vîrsta, religia sau orientarea sexuală. Măsura se aplică în angajare, închiriere sau cumpărare de locuințe și accesul la spațiile publice. Interesant este că însuși Adams, care a slăbit aproape 16 kilograme adoptînd o dietă pe bază de plante, a susținut legea declarînd că „tipul de corp pe care o persoană îl are nu este un indiciu al stării de sănătate”.
„Mîndria” de a fi gras
Mișcarea pentru pozitivitate corporală a apărut ca un antidot la obsesia media pentru modele filiforme și frumusețea artificială promovată în reclame. Mișcarea își dorea să ofere încredere femeilor plinuțe, contestînd idealurile imposibile și criticînd trend-uri precum „thigh gap” sau curele extreme de detoxifiere. Succesul acestei mișcări a dus la interzicerea folosirii modelelor extrem de slabe în mai multe țări europene. Potrivit The Guardian, în Marea Britanie a contribuit la respingerea curentului „clean eating”, după ce experții au legat acest fenomen de creșterea tulburărilor alimentare precum ortorexia.
Însă, pe măsură ce s-a renunțat la obiectivele de siluetă XXS, unii activiști au mers prea departe. Mișcarea pentru acceptarea obezității, condusă de modele plus-size și influencer-i care cîștigau din urcarea pe acest val, încearcă azi să normalizeze ideea că „este bine să fii gras”. Sintagme precum „fat pride” au cîștigat popularitate pe rețelele sociale, iar criticile din partea experților în sănătate sînt uneori catalogate drept „discurs al urii”. Un exemplu notoriu este reacția actriței Sofie Hagen, care a acuzat organizația Cancer Research de „bullying” pentru o campanie care evidenția legătura dintre cancer și obezitate.
Între iubirea de sine și negarea pericolului
Fiecare are dreptul să își aleagă stilul de viață, fie că mănîncă excesiv, consumă alcool sau fumează. Însă a încuraja public comportamente nesănătoase și a nega riscurile nu este „pozitivitate corporală”, ci validarea unor tulburări alimentare. Există nenumărate cazuri, extrem de mediatizate, în care anorexia a dus la decesul unor persoane publice.
În 2006, modelul brazilian Ana Carolina Reston, în vîrstă de 21 de ani, a murit în urma unei infecții generalizate, rezultatul unei lungi lupte cu anorexia și bulimia. Cîntărea aproximativ 40 de kilograme. În același an, modelul Luisel Ramos a decedat în timpul unui show de modă la Montevideo. Ramos a suferit un infarct pe podium, cauzat de anorexie severă. Potrivit mass-media, dieta ei consta aproape exclusiv din salată și Coca-Cola Diet. La momentul decesului, avea un IMC (Indice de Masă Corporală) de doar 14,5. La scurt timp, sora manechinului, Eliana Ramos, în vîrstă de 18 ani, a decedat, din cauza unui infarct legat de malnutriție.
În același an, Hila Elmalich, un model de 34 de ani, a murit în ziua aniversării sale, din cauza unui infarct provocat de anorexie severă. Cîntărea mai puțin de 27 de kilograme. În 2023, Karin Bauman, fost manechin, a pierdut lupta cu anorexia după mai bine de un deceniu. La momentul decesului cîntărea doar 23 de kilograme.
Însă există și cazuri „în oglindă”, unul dintre cele mai recente fiind Efecan Kultur, un influencer turc pe TikTok, în vîrstă de 24 de ani, celebru pentru videoclipurile în care încuraja „mukbang” (consumul unor cantități exagerate de mîncare). În martie 2025, Efecan Kultur a murit de pe urma unor complicații legate de obezitate, după trei luni de internare. Brandi Mallory, participantă la emisiunea Extreme Weight Loss, a murit la 40 de ani, din cauze legate de complicațiile obezității, potrivit raportului autopsiei. Brittany Sauer, o influenceriță cunoscută pentru postările sale „body-positive” de pe TikTok, a murit la 28 de ani, din aceleași cauze. Avea 197 de kilograme. În ultimele sale postări, Brittany a recunoscut printre lacrimi că și-a „distrus viața” din cauza mîncatului compulsiv. Izolată în casă timp de doi ani din cauza diabetului de tip 2 și a infecțiilor repetate cu celulită, Brittany suferea și de o masă tumorală la pelvis de peste 12 kilograme. „Mîncarea nu merită să-ți pierzi viața”, le-a spus ea celor peste 500.000 de urmăritori. La o săptămînă după acel mesaj a murit.
Iar Brittany nu este singura victimă a acestei ideologii: Taylor LeJeune, cu 1,9 milioane de urmăritori pe TikTok, a murit la 33 de ani din cauza unui atac de cord, cauzat de obezitate. Jamie Lopez, vedeta reality-show-ului Super Sized Salon, a decedat la 37 de ani din cauza complicațiilor cardiace provocate de obezitate. Dr. Cat Pausé, profesoară de „fat studies” și prezentatoare a unui show radio pro-obezitate, a murit și ea, la 42 de ani, din aceleași cauze.
Curios este că, deși în cazurile unui deces provocat de anorexie publicul află rapid cîte kilograme avea persoana, în situațiile de obezitate extremă cifrele sînt adesea evitate.
Riscurile medicale incontestabile
Obezitatea este asociată cu peste 200 de afecțiuni grave, avertizează, într-un articol din Daily Mail, prof. Naveed Sattar, specialist în boli metabolice la Universitatea din Glasgow. Printre acestea se numără diabetul, bolile cardiovasculare, anumite tipuri de cancer, artrita și problemele de sănătate mintală. În cazul copiilor, obezitatea este corelată cu probleme de sănătate, dificultăți de învățare, absenteism și abandon școlar, în parte din cauza hărțuirii. Sarah Le Brocq, fondatoarea organizației All About Obesity, subliniază: „Cu cît ai mai multă grăsime corporală, cu atît crește riscul de inflamații, rezistență la insulină, diabet și afecțiuni cardiace”. Potrivit unui studiu al OCDE, excesul de greutate va provoca peste 90 de milioane de decese în următoarele trei decenii.
Dublul standard
Pe de o parte, nimeni nu ar trebui marginalizat sau judecat după aspectul fizic. Pe de altă parte, reprezentarea constantă a corpurilor obeze în publicitate, de dragul corectitudinii politice, fără context medical sau educativ, poate fi percepută ca normalizare a unei stări cu riscuri pentru sănătatea publică. La fel, modelele foarte slabe, care se mîndresc cu dietă de varză și apă cu lămîie, pot provoca adolescentelor probleme grave de sănătate fizică, dar și mintală.
Dublul standard apare atunci cînd sancționăm public o extremă (slăbirea excesivă) în numele sănătății publice, dar celebrăm cealaltă extremă (obezitatea) în numele incluziunii, fără a discuta riscurile medicale.
Dar în vremurile corectitudinii politice, discuția despre corp nu mai este una de estetică sau de sănătate, ci ideologică. Iar ideologia exclude cu desăvîrșire încurajarea oamenilor de a face singuri alegeri.
