De fiecare dată cînd îi ascult pe experții români în materie de educație mi se pare fascinant că menționează ideea că învățămîntul românesc are nevoie să îi învețe pe elevi spiritul critic. Este o misiune esențială pentru tinerii elevi, pe de o parte, pentru că înainte de anul 1989 nu puteai să îți exersezi spiritul critic decît în cercuri restrînse, familie și prieteni atent selectați, și, pe de altă parte, pentru că o societate nu se poate consolida fără spirit critic. Desigur, între spirit critic și ură este o diferență importantă, iar ură avem deja în cantități mari, mai ales pe rețelele sociale.
Dincolo, însă, de spiritul critic, publicul românesc tînăr sau mai puțin tînăr mai are nevoie să exerseze raportul dintre cauze și efecte. În ultimul timp, în economie, publicul larg amestecă efectele vizibile de astăzi cu cauzele mai vechi, deja uitate.
Sînt cîteva exemple sugestive. Cel mai vizibil este ceea ce se întîmplă în acest moment cu premierul Ilie Bolojan. El este găsit vinovat pentru așa-zisele „măsuri de austeritate”, care, de fapt, sînt decizii care servesc la reducerea deficitului bugetar.
Peste premierul Bolojan se revarsă un val de critici, neînțelegîndu-se că deciziile de ajustare bugetară de astăzi sînt doar efectele unor politici economice greșite de ieri. Ceea ce trebuia să înceapă în urmă cu doi ani, în 2024, s-a întîmplat în a doua parte a anului trecut și continuă în 2026.
Premierul Bolojan este pus „la zid” inclusiv de partenerii de coaliție politică, pentru că face ceea ce trebuie făcut în materie de reducere a deficitului bugetar. De altfel, doar cîțiva oameni politici își asumă astăzi deschis și fără echivoc măsuri de scădere a cheltuielilor bugetare, cei mai mulți, chiar din cadrul coaliției la guvernare, fiind ezitanți și cu un dublu limbaj.
Dezamăgitor este că politicienii de astăzi, care iau decizii nepopulare, dar necesare, sînt aspru criticați, în timp ce aceia care au contribuit copios la dezechilibrele de astăzi sînt bine-mersi, relaxați și chiar au primit voturi de la alegători, așa cum este cazul lui Marcel Ciolacu la Buzău.
Este un exemplu elocvent în care cauzele sînt ignorate și efectele sînt greșit judecate. Măsurile de reducere a deficitului bugetar sînt necesare astăzi pentru că, în anul electoral 2024, premierul de atunci, Marcel Ciolacu, a aruncat deficitul bugetar „în aer”, chiar dacă misiunea sa ar fi fost să îl reducă.
Cauza situației dificile de azi a finanțelor publice este inconștiența ex-premierului Ciolacu, efectele sînt măsurile de scădere a deficitului bugetar. Dar publicul, încurajat de politicieni, vede doar efectele și uită complet cauzele.
Fără îndoială, i se pot reproșa multe premierului Bolojan, cea mai importantă critică fiind aceea că nu a reușit să scadă cheltuielile bugetare concomitent cu creșterea taxelor și impozitelor. De asemenea, fostul premier Marcel Ciolacu se poate scuza că deficitul bugetar a început să crească încă din anul pandemiei și că a avut, la rîndul lui, o „grea moștenire”. Dar orice explicație nu stă în picioare. Un premier responsabil nu poate accepta, indiferent de miza electorală, să ducă deficitul la 9,3% din PIB. Pentru că, în cazul deficitului, nu este vorba de un partid sau altul, de salariile bugetarilor sau de pensii, ci de România.
Dacă publicul românesc ar ști să gîndească în termeni de cauze-efecte ar înțelege că originea problemelor de azi se află în guvernările din anii 2023-2024, iar Guvernul Bolojan nu face decît să „panseze rănile”. Culmea confuziei: Marcel Ciolacu pare un tip simpatic și bonom care a ajutat economia, iar Ilie Bolojan este văzut ca un cerber nesuferit și cinic care strică economia. De fapt, este exact invers: Ciolacu a fost inconștientul risipitor și cauza problemelor de azi, iar Bolojan este cel calculat care ia „în piept” efectele anilor trecuți.
Sînt multe alte situații în economie în care cauza este confundată cu efectul. Ritmul de creștere a datoriei publice este șocant, dar cauza principală este tot deficitul bugetar scăpat de sub control. Creșterea deficitului comercial este rezultatul unei politici de încurajare a consumului fără ca producția internă să țină pasul cu dinamica importurilor.
Există părerea că salariile mici din sectorul privat sînt cauzate de dorința exagerată a investitorilor de a obține profit. De fapt, cauza principală este lipsa de adecvare a forței de muncă la cerințele pieței plus nivelul redus de calificare.
Unii dintre români au privit cu uimire cum Bulgaria a intrat anul acesta în zona euro, în timp ce România este departe de acest pas. Doar că trebuie să știe că trecerea la euro a fost pregătită de ani de zile și că vecinii bulgari au excelat în materie de disciplină bugetară, în timp ce România a trăit într-o exuberanță a cheltuielilor bugetare vecină cu inconștiența.
În concluzie, aparențele pot înșela. Nu toți cei care dau din banii statului sînt buni și nici toți cei care reduc cheltuielile sînt răi. Ar fi util să existe exercițiul gîndirii după modelul cauză-efect. Ajută să împărțim mai bine lumea în „buni și răi”.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
