Nu mi-am putut imagina nici măcar pentru o clipă că George Simion ar putea ajunge președinte al României. Dincolo de discursul său anti-UE, anti-liberal, încercările sale de a se integra în curentul MAGA, culminînd în congresul MEGA (Make Europe Great Again) din aprilie 2024, mi l-au înfățișat ca pe un politician cu o înțelegere superficială a aspectelor economice, cu fraze patriotarde și găunoase, incapabil de a răspunde provocărilor pe care le întîmpină azi România.
Știam că sediul campaniei electorale a lui Nicușor Dan era în berăria Gambrinus, care are în comun doar numele cu celebra berărie a lui Caragiale de pe Calea Victoriei, și sîmbătă am intrat în sală pentru a întreba dacă aș putea fotografia la fața locului. Am fost îndrumat către un domn cu barbă, aflat în fața unui laptop, alături de un portret mare al lui Nicușor Dan. I-am explicat ce aș dori, mi s-a aprobat, după care domnul mă întreabă surprinzător: „Ce facultate ați făcut?” Am răspuns imediat „Aeronave” și imediat mi-a picat fisa: „Doru Bica!” — „Cornel Cazacu!”, am strigat amîndoi aproape într-un glas. Nu ne mai văzuserăm de la absolvire!
Duminică am revenit la Gambrinus după concertul lui Alexandru Andrieș, deci după ora nouă, ora exit-poll-urilor, iar Nicușor Dan era deja în Cișmigiu, ținînd un discurs în uralele publicului, în marea majoritate tînăr, în timp ce George Simion se declara cîștigător. Am încercat să pătrund mai aproape, dar masa de tineri care înconjura o tribună improvizată era mult prea compactă. La Gambrinus, sala era deja plină de lume și, mai ales, de camere video frumos aliniate la stînga camerei.
Un ecran TV gigantic transmitea rezultatele exit-poll-urilor, care indicau un avans substanțial, aproximativ 54-46% pentru Nicușor Dan. Incredibila diferență! Mi s-a părut că sînt în fața unui moment istoric. N-ar fi fost prima dată cînd un candidat ar fi reușit să remonteze — s-a întîmplat deja de două ori în alegerile de după revoluție, cînd Adrian Năstase și, respectiv, Victor Ponta au reușit să piardă în turul doi după un avans de 7% și, respectiv, 10% — însă un candidat intrat în cursa electorală după anularea alegerilor, fără un partid în spate, fără o campanie electorală prealabilă, condus cu aproape 20%, și care în turul 2 să aibă un avans de peste 7%?
Așteptîndu-l pe protagonist, am scanat încăperea și, în fața unui poster gigantic înfățișîndu-l pe Nicușor Dan înconjurat de trei tineri și purtîndu-i numele în partea dreaptă sus, am văzut un domn elegant, cu pălărie și o barbă albă, împreună cu un copil. Am intrat în vorbă cu elegantul domn și nu mica mi-a fost mirarea să aud că, de fapt, trăiește de 50 de ani în Germania. Radu-Dobre Sima mi-a declarat că a venit acolo doar pentru a-i da ocazia nepotului său, Raul, să-i spună președintelui că vrea să trăiască în România, să nu mai fie nevoit să părăsească țara ca bunicul său.
În fața ecranului TV, pas cu pas, apar rezultatele parțiale, iar un domn blond, cu barbă, mă întreabă în engleză ce se anunță la televizor. Îl întreb care e limba sa maternă și, auzind că Alexandre Mendel e francez, cu rădăcini românești în Botoșani și corespondent al ziarului Journal de Dimanche, o dăm pe franceză și-i explic că este vorba de datele parțiale care se actualizează din clipă în clipă. Îl întreb care a fost ecoul interviului lui Simion dat postului TV francez de dreapta CNews, o mișcare pe care am descris-o ca fiind o prostie inimaginabilă — să fii invitat într-o țară și să te apuci să arunci cu noroi în președinte și să descrii orașele franceze ca murdare și fără Dumnezeu — și mi s-a replicat: „Sînt foarte supărat pe jurnaliștii francezi care l-au lăsat să vorbească fără a-l întrerupe.” „Une campagne de merde”, cum s-a exprimat mai apoi pe Twitter.
Încet-încet devine din ce în ce mai clar că voturile diasporei favorabile lui Simion nu pot contrabalansa voturile celor din țară acordate lui Nicușor. În sală încep să-și facă apariția și politicienii USR, printre care Dan Barna și Cătălin Drulă, precum și Ludovic Orban, președintele partidului Forța Dreptei, susținător declarat al lui Nicușor Dan. Toți strălucind de bucurie și stingînd mîini în stînga și-n dreapta.
Privesc în jur și, dintr-o dată, îl văd pe jurnalistul Paul Cozighian vorbind în franceză cu o tînără cu o cameră video la picioare și privirile ni se intersectează. Strig „Paul Cozighian!”, îl văd rîzînd cu gura pînă la urechi și-mi spune: „Te știu, te-am recunoscut imediat, dar nu-mi mai aduc aminte cum te cheamă.” Fusesem colegi de an la „Mihai Viteazul” și imediat ne-am informat despre carierele noastre profesionale de după revoluție — el în Franța, eu în Danemarca și Germania, azi amîndoi întorși în România.
Afară, o mare de oameni agită steaguri ale României și unul enorm al UE care acoperă întreaga intersecție, scandînd plini de entuziasm: „Nicușor, Nicușor!”.
La un avans de 1 200 000 de voturi, mai rămăseseră de numărat 900 000 de voturi ale diasporei și clar că orice s-ar fi întîmplat, George Simion nu mai putea recupera. Simion însă anunță printre altele, în mod bizar: „Este victoria lui Călin Georgescu. Dl. Călin Georgescu va ajunge la conducerea țării noastre.” Cred sincer că încercarea lui Simion de a se subordona lui Călin Georgescu ca partener secundar în încercarea de a cîștiga voturile sale a fost unul dintre factorii centrali care i-au împins pe mulți alegători, în special tineri, și care se identifică cu Europa și nu cu pozițiile anti-UE și pro-ruse ale acestuia, să iasă la vot în turul 2.
În sfîrșit, coboară și Nicușor Dan, flancat de angajați ai SPP și de jandarmi, toți înconjurați de o liotă de fotografi, videografi și simpli susținători cu telefoane ridicate deasupra capului. Însoțit de partenera sa, Nicușor se îndreaptă spre parcul Cișmigiu, fluturînd mîna stîngă și zîmbind larg. Îl aștept cam douăzeci de metri în față și, deodată, am un culoar prin care îl pot fotografia clar. Era fotografia pe care o așteptasem toată seara.
Pe marginea bulevardului Elisabeta, în spatele barierelor de protecție, se agită steaguri tricolore, se scandează „Europa, Europa! Rusia nu uită, România nu-i a ta!” și două pancarte alăturate comunică mesajul „Schimbarea care ne unește”. Nicușor Dan intră în parc și, de la tribună, își continuă mesajul de conciliere și de apreciere a numărului mare de votanți, indiferent de candidatul susținut. Puțin mai tîrziu, la 01:41, a sosit și mesajul de acceptare a rezultatului de către Simion.
Mobilizarea sporită a electoratului, de la 53,21% în turul 1 la 64,72% în turul 2 – apropiată de nivelul participării la ultimele alegeri prezidențiale din SUA (65,3%) – precum și acceptarea relativ rapidă a înfrîngerii de către George Simion, contrastînd cu scenele șocante ale asaltului asupra Capitoliului și refuzul repetat al lui Donald Trump de a recunoaște rezultatul alegerilor, demonstrează că România a respins doctrina MAGA și mirajul unei democrații iliberale. Țara nu-și merită criticile venite din partea unor politicieni americani și rămîne ferm ancorată pe o traiectorie democratică, pro-europeană.
P.S. Eram sceptic în privința șanselor ca Raul să se poată apropia de Nicușor Dan în îmbulzeala generală din jurul acestuia. Dar, surprinzător, aruncînd o privire peste fotografii, l-am surprins lipit de mîna dreaptă a lui Nicușor. Sper din suflet că a reușit să-i spună dorința lui și, mai ales, că aceasta se va împlini.
Corneliu Cazacu este fotograf.
.jpg)
