● Lebanon Hanover, Asylum Lullabies, 2025.
● IAMX, Fault Lines 1 & Fault Lines 2, 2023/2024.
Săptămîna sănătății mintale se serbează abia în luna mai, dar va fi precedată spre finalul lui martie de o serie de concerte în Control ale unor trupe care își compun muzica în anticamerele clinicilor de psihiatrie și ale cabinetelor de psihologie clinică.
Lebanon Hanover pare că nu au nevoie de recomandări, primul lor concert anunțat e sold-out, încît clubul i-a rezervat și pentru un al doilea concert în următoarea seară. Văzuți drept Siouxsie and the Banshees ai anilor post-2010, dar mai ascetici și inspirați conceptual de literatura pesimistă central-europeană (Thomas Bernhard, Herta Müller), duetul Larissa Iceglass – William Maybelline a revenit recent cu un album gotic lo-fi glacial pe tema anxietății individului neputincios în fața perversiunii digital-politice globale. Sufocarea creativității și motivației individuale sub pretexte de progres și principii punitive promovate drept necesități societale absolute e un subiect predilect în scena post-punk, dar începe să capete valențe mainstream, ar putea deveni curînd noul pop.
Cîntecele trupei rezonează cu spiritul vremurilor în care angoasa e noua exuberanță, maniaco-depresia e standardul mentalului colectiv digitalizat. Melodia sterilă-rece și straiele negre-cazone ale artiștilor de gen ar putea înlocui dansurile latino sincron și chiloții cu paiete de acum un sfert de veac. Rămîne comun machiajul strident, totuși din altă paletă cromatică – scena goth promovează paloarea vampirică și sugestia unei sexualități deviante ca supapă de depresurizare a pesimismului și angoasei. „Cui pe cui se scoate” e metoda pe care Lebanon Hanover ne-o propun pentru gestionarea anxietății existențiale.
Cu o expresie sexuală mai explicită și mai dansabilă, în seara imediat următoare vor reveni IAMX, proiectul electro-cabaret al lui Chris Corner desprins la începutul anilor 2000 din Sneaker Pimps. Identitatea sexuală și de gen ocupă aici un loc important, în ciuda crizei de popularitate a tematicii în circumstanțele politice actuale. Alta era situația cînd i-am prins despuiați la Cluj în veselia dinaintea pandemiei – pare incredibil că în cluburile Clujului aveam pe atunci Swans și IAMX, iar acum abia mai prinzi o Samantha Fox. S-au decelat valorile, s-a triat interesul.
Un album nou de la IAMX se lasă încă așteptat, cele mai recente fiind cele două volume Fault Lines care au adus unele modificări de arhitectură sonoră (mai puțin pop, mai multe experimente de sintetizator și post-procesare vocală) și o asertivitate lirică mai agresivă, lucruri spuse mai pe șleau. Revenind la cabinetele de psihiatrie, materialul e etapizat clinic: primul volum e despre simptome, anamneze și fobii (vezi „Thanatos”), al doilea despre reabilitare, nu neapărat prin tratament, cît prin celebrarea acceptării (vezi „Neurosymphony”). Ambele părți sînt diluate în balade introspective vibrînd cu fragilitate emoțională – concentrate tematic pe spectrele diversității neurologice ori sexuale supuse presiunii socio-politice moderne. Baladele sînt experimental texturate, mai puțin fredonabile ca în trecut, în timp ce piesele ritmate tind spre un industrial-rock în maniera Nine Inch Nails, dar fără elementele metal.
Lipsesc piesele de cabaret care colorau începuturile trupei, aspectul se mai manifestă doar vestimentar și vizual – cu unele acuzații de utilizare a IA care poate trădează un interes al lui Chris Corner pentru statutul de artist cyberpunk în sensul cel mai propriu, expresie a interesului său tradițional pentru hibridizări: androginul de ieri evoluează în androidul de mîine, posibilă soluție la neurodivergențele și crizele invocate pe aceste albume.
Lebanon Hanover și IAMX vor concerta în Clubul Control din București pe 18 & 19 martie, respectiv 20 martie.
