Premierul Bolojan este tot mai criticat, atît de politicieni, cît și de cetățeni. Este asaltat de partenerii de coaliție și de cei nemulțumiți de deciziile luate de prim-ministru. Bolojan supără pe toată lumea și toată lumea știe mai bine ce are de făcut decît el. Adevărul este că Ilie Bolojan a fost încă de la început un politician nesuferit. A făcut la Oradea lucruri atipice pentru un politician local, restructurări de personal și investiții, și a venit la Palatul Victoria într-un moment în care toată lumea părea că are nevoie de el. Numai că Bolojan și-a luat rolul în serios și s-a apucat „să calce pe tot felul de mușuroaie”. Adică să vorbească despre o serie întreagă de compromisuri pe care societatea românească le-a făcut în ultimii 30 de ani,
De regulă, politicienii evită să spună adevăruri sensibile pentru o parte a publicului, pentru că știu că nu au nimic de cîștigat. Nu vor face decît să își ostilizeze categorii sociale care au devenit, în timp, beneficiare comode ale unor privilegii. Politicienii, în general, le știu, dar le trec sub tăcere. Bolojan este altfel. Nu a ezitat să deschidă subiecte complicate care au iritat o mulțime de oameni, dar care nu au făcut decît să arate lucruri neștiute de marele public.
De fapt, Ilie Bolojan a încălcat una din regulile nescrise ale politicienilor, și anume cea „a tăcerii” pe anumite teme. Politicienii se pot ataca între ei chiar și la persoană, pot ataca partidele din opoziție sau chiar aliații de la putere, dar se abțin să facă dezvăluiri despre sursele de bani ale politicienilor și despre sursele de voturi. Bolojan a încălcat în mai multe rînduri această regulă. De exemplu, premierul a avut curajul să le spună profesorilor că a scăzut numărul de ore pe care îl fac, că numărul elevilor în clase s-a redus, dar salariile au crescut. La fel, a deschis subiectul complicat al medicilor rezidenți opinînd că aceștia ar trebui să lucreze un număr de ani în țară, dat fiind că au beneficiat de educație universitară gratuită. A fost un val de contestări ale ideii. A atacat subiectul funcționarilor publici din administrația centrală și locală spunînd că există destul balast de personal în instituțiile publice. Mai mult, premierul a făcut și un plan de reducere a unor posturi și angajați la stat și o lege pe acest subiect, după îndelungi negocieri cu PSD în interiorul coaliției politice. Chiar dacă legea a fost mult îndulcită față de intențiile inițiale, Bolojan și-a atras un adevărat val de antipatie de la funcționarii afectați de măsurile de restructurare, ceea ce nu l-a împiedicat pe premier să meargă mai departe.
Ilie Bolojan a avut determinarea să crească TVA și accizele, împotriva logicii economice care spune că nu se face o creștere de taxe sau impozite într-un moment de criză pentru că inhibă revenirea economică. Este adevărat și așa s-a întîmplat, adică înăsprirea fiscalității a dus la o scădere a consumului și riscă să arunce economia în recesiune. Dar pentru un politician este dificil să ia decizia să crească taxele sau impozitele, pentru că știe că electoratul nu uită și s-ar putea să nu ierte la vot. De aceea, cei care critică măsura creșterii TVA, a creșterii accizelor și impozitelor pe proprietate ar trebui să îi mulțumească lui Ilie Bolojan și să își dorească să mai rămînă o perioadă în fruntea Guvernului în speranța că finanțele publice se vor redresa datorită măsurilor nepopulare luate de actualul premier. Deci șeful Guvernului este amenințat cu ieșirea de la guvernare și cu spargerea coaliției politice, cînd de fapt interesul nemărturisit al tuturor politicienilor ar fi ca Bolojan să rămînă și să deconteze politic cît mai multe decizii nepopulare, dar necesare.
Foarte interesant este că toată lumea se pricepe acum să salveze bugetul de stat, și să reducă deficitul bugetar, criticînd decizia de creștere a taxelor, dar nimeni nu se înghesuia după alegerile de anul trecut să vină în fruntea Guvernului. Toți știu că alternativa la creșterea taxelor este reducerea cheltuielilor bugetare, dar nimeni nu și-ar asuma o decizie de acest fel. Mult mai simplu este să stai „pe margine” fiind în coaliție, să critici din răsputeri și să organizezi consultări pe tema guvernării în cadrul partidului.
Bolojan a atacat unul din sporurile bugetarilor, a reușit să impună o lege a pensiilor speciale pentru magistrați și, recent, a vorbit despre un mecanism speculativ prin care unele companii mici, fără activitate, rezervă capacitatea de racordare în rețeaua de energie electrică și obțin autorizația după care pur și simplu o vînd către o companie care chiar dorește să construiască un parc de producere a energiei din surse regenerabile. Bolojan a atins un subiect sensibil pentru sursele de bani ale politicienilor. Totodată, a redus finanțarea programului „Anghel Saligny“, punîndu-și primarii „în cap”. Premierul a vorbit despre concediile medicale false, a încercat să reducă fenomenul și, în general, a pledat constant pentru reducerea deficitului bugetar și pentru respectarea graficului de consolidare bugetară convenit cu Comisia Europeană.
Dacă Bolojan nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat, pentru că, de fapt, toți politicienii au nevoie acum de un premier care să facă lucrurile grele ale reducerii deficitului bugetar. Fără îndoială, Bolojan a greșit în mai multe rînduri. Criticii săi identifică erorile făcute și pe cele nefăcute. Dar marea problemă a lui Ilie Bolojan este că în unele cazuri a vorbit despre probleme, dar nu a reușit să le și rezolve. Bolojan a oferit informația, dar nu a găsit mijloacele pentru a îndrepta lucrurile. I se poate reproșa că, pe o serie de subiecte, a vrut, dar nu a putut.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
