În scutecele ude ale democrației noastre vesele, trebuia să fi mîncat salam cu soia ca să dai bine la popor. La fotbal trebuie să mănînci parizer pe capotă ca să te adopte galeria?

Apoi a primit invitația să meargă la Craiova cu galeria și să vadă meciul din mijlocul ei. Și iată-l îmbarcat cu șapcă și bocceluță într-un autocar către Bănie.

Șocu, Secu, Sacu (cu bani). Dan Șucu, acționar majoritar la FC Rapid, a fost făcut în toate felurile. Nimic de mirare. S-a băgat în oala fierbinte a fostbalului și s-a fript. Rău. A venit din afară și a avut tupeul să anunțe că vrea să schimbe moravurile. Între timp, zic unii, moravurile fotbalului l-au schimbat pe el. Povestea lui Dan Șucu la Rapid arată a grafic clasic de companie cu toate motoarele aprinse. A intrat la acționar paritar, a devenit majoritar, apoi și mai majoritar, a adus bani, a stabilit obiective și a așteptat ca publicul să cumpere mobila. Cu răbdare. Deocamdată, însă, nu are ce să cumpere. Căci o echipă de fotbal e ca un avion printre goluri de aer. Degeaba i-ai schimbat piesele, ai pus combustibil și ai adus piloții cei mai buni, unii tot vor voma. Zborul a fost liniștit pînă pe 9 martie, cînd... bum! Precum pămînturile rare după pandemie, cota Rapidului a luat-o spre stele. Victoria nimicitoare cu 4-0 asupra rivalei și liderului detașat al campionatului, FCSB, i-a propulsat pe giuleșteni în spațiul cosmic. Unde, desigur, au început să plutească. Aterizarea a fost cu accente de picaj. Exact cînd se turau la gîndul că titlul e încă posibil, Hagi i-a trezit zgîlțîindu-i. Eșec acasă cu Farul. Apoi eșec la Craiova. Auf wiedersehen! Și nimic n-a mai fost ca înainte. Dan Șucu a acuzat (fără probe reale, doar circumstanțiale) un jucător de la Sepsi că s-a dat lovit în meciul cu FCSB pentru a înlesni victoria acesteia și a acuzat de asemenea rivala de practici ilegale atunci cînd cumpără înainte de fereastra de transferuri fotbaliști de la fix echipele cu care are de jucat (chestiune adevărată). Apoi a primit invitația să meargă la Craiova cu galeria și să vadă meciul din mijlocul ei. Și iată-l îmbarcat cu șapcă și bocceluță într-un autocar către Bănie. Operațiunea „Parizerul“. La popas s-au întins – era să zic ziare de sport, dar ele nu mai există – niște ștergare pe capota unei mașini și peste ele legiuni de cărneturi de toate felurile. Și dă-i, și luptă! Un mare moment al înfrățirii dintre patroni și băieții răgușiți, mari aruncători de vorbe dulci și petarde piperate (la nota de plată). Gest de imagine? Absolut. Dar și de distragere. Cu cîteva zile înainte, președintele clubului, Daniel Niculae, căpătase calitatea de suspect într-un dosar în care liderul de galerie e încă reținut. Reținut pentru lipsă de reținere, cum ar veni. Și iată cum se luminează totul. E ca la bursă, orice crah e o oportunitate. Șucu a luat în brațe, cum ar veni, galeria taman cînd era lovită. De Justiție, această doamnă care se tot împiedică pentru că e legată la ochi. Însumînd, la Rapid omul cu banii a devenit omul cu fanii. O lovitură. Ce mai contează bufeurile de după un mezel? Între o construcție occidentală, în care fiecare își știe locul, și lăutăria neaoșă, Șucu a ales repede. Și a înțeles că, dacă vrei să dansezi tango cu unii care au cuțite în mînă, riști să îți pătezi dosul fracului. Pișicherii zic că întoarcerea de la Craiova după amara înfrîngere a făcut-o nu cu „gașca”, precum la dus, ci cu propria limuzină. A fost cum a fost cu parizerul, dar brînza-i pe bani, frate!

Share


Fantezii

Fantezii