Oamenii de afaceri au fost mereu fascinați de politică. Sînt cel puțin două motive pentru care antreprenorii sînt atrași de politică. Pe de o parte, este vorba despre fascinația puterii. Politica oferă șansa exercitării unui alt tip de putere decît cea din business. Dacă în antreprenoriat, puterea înseamnă conducerea unei companii, a unor oameni plus obținerea de profit, în politică, spre deosebire de afaceri, conduci o comunitate, o comună, un oraș, o țară sau o societate. Responsabilitatea este mare, rezultatele sînt diferite, iar eficiența se măsoară în alt fel.
Pe de altă parte, oamenii de business sînt interesați de politică din motive legate de bani. Unii intră în politică tocmai pentru a-și consolida relațiile și banii. În România, omul de afaceri are mai multe conexiuni cu mediul politic. Poate fi sponsor oficial sau ascuns, susținător din umbră sau la vedere, omul de încredere sau paravanul.
Sînt oameni de business care gravitează în jurul politicii încercînd să obțină diverse favoruri. Fie să deblocheze bani de la buget, fie să obțină un contract, fie să primească facilități pentru industria pe care o reprezintă. Cei care știu pe ce butoane să apese chiar reușesc să-și rezolve problemele, pentru că politicienii nu ezită să îi servească pe amicii lor din afaceri. Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar generozitatea cu care de-a lungul timpului guvernele și parlamentele au aprobat ajutoare de stat sau facilități pentru o industrie sau alta. Astăzi, derogările de la tratamentul fiscal standard se întorc împotriva țării. De aceea, aprobarea unor facilități fiscale ar trebui făcută cu precauție și cu mult discernămînt, pentru că acum este clar că odată acordate sînt foarte dificil de retras.
Și totuși, mulți politicieni sînt legați de mediul de afaceri. O simplă căutare pe Internet ne arată cît de mulți primari, foști primari, secretari de consiliu local sau parlamentari au construit pe numele lor sau al familiei un bloc, case sau chiar cîte un cartier rezidențial în marile orașe ale României. Politicienilor români le plac investițiile imobiliare pentru că este un domeniu în care nici o instituție a statului nu îndrăznește să întrebe pe cineva de unde are banii. De aceea, piața imobiliară face cu brio legătura dintre talentul politic și aptitudinile antreprenoriale ale demnitarilor români.
În America, povestea este și mai tumultuoasă. Mai întîi, un om de afaceri s-a transformat în politician, și nu unul oarecare, ci de rang înalt. A venit în mediul politic cu toate plusurile și minusurile pe care le-a strîns de-a lungul timpului în afaceri. O încredere nemăsurată în sine, o ambiție fără margini, abilitatea de a face show și o mulțime de strategii de negociere.
În al doilea mandat de președinte, omul de afaceri transformat în politician și-a găsit un aliat, chiar un prieten, în persoana celui mai bogat om de afaceri din lume. Totul a pornit în campania electorală, cînd omul de afaceri l-a susținut și finanțat pe viitorul președinte. Sumele alocate campaniei electorale au fost foarte mari, iar metodele de promovare au fost dintre cele mai agresive. Interesele comune erau evidente. Politicianul avea nevoie de fonduri de campanie, dar și să împrumute din imaginea charismatică a omului de afaceri. La rîndul lui, businessmanul voia susținerea și aprecierea celui mai puternic om politic al planetei, care nu pot să fie decît benefice afacerilor sale, unele dintre ele fiind dependente de bani publici.
Rezultatul electoral a fost bun pentru amîndoi, iar politicianul l-a desemnat pe omul de afaceri în fruntea unui departament creat pentru a eficientiza cheltuielile statului. În pofida aparentei prietenii de nezdruncinat, era vizibil cu ochiul liber că este imposibil ca această colaborare să fie de lungă durată. Cei doi semănau pînă la identitate: iubitori de putere, cu ego supradimensionat, fără să suporte să fie contraziși, excentrici pînă la ciudățenie, politicianul și omul de afaceri erau descriși ca două săbii care nu pot încăpea în aceeași teacă.
De altfel, luna de miere a durat 130 de zile. Oficial, despărțirea dintre omul de afaceri și politician s-a produs din cauza legii promovate de președintele SUA care stabilește o reducere de taxe și implicit o creștere a datoriei publice. În principiu, omul de afaceri ar fi trebuit să fie încîntat de reducerea de taxe și impozite, dar a preferat să declare că legea va spulbera toate eforturile pe care le-a făcut pentru eficientizarea cheltuielilor publice. Politicianul a spus, contrar omului de afaceri, că legea este minunată. Neoficial, este probabil ca orgoliile și ratările politice să fi dus la ruptura dintre cei doi. Cert este că am asistat la o despărțire în cel mai pur stil balcanic, cu poalele în cap, cu acuzații și invective și cu amenințări mai mult sau mai puțin voalate. Adică omul de afaceri spune că nu va mai da nici un ban pentru viitoarele campanii electorale, iar politicianul sugerează că ar putea tăia contractele cu statul ale companiilor fostului prieten.
Interesele comune s-au risipit, au apărut atacurile. Așadar, ce a ieșit dintr-o „frumoasă” prietenie între omul de afaceri și politician? Cine a cîștigat și cine a pierdut? În SUA, președintele pare a fi cîștigătorul, dacă facem abstracție de eventuale pierderi de imagine. Dar omul de afaceri se întoarce la companiile pe care le conduce, aflate în degringoladă fără susținerea politică și financiară pe care miza.
În România, unde alianțele și rupturile sînt mai puțin vizibile în spațiul public, s-ar putea ca ambii să cîștige. Dar și aici, ca peste tot în lume, ultimul cuvînt îl are omul politic.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
