Chitaristul experimental norvegian Eivind Aarset (n. 1961) a concertat săptămîna trecută în cadrul Festivalului Internațional de Jazz de la Gărîna alături de trompetistul norvegian Nils Petter Molvær, cu ocazia reinterpretării live a iconicului album Khmer (1998).
Ce înseamnă Khmer pentru dvs., la nivel personal, și cum s-a schimbat interpretarea partiturii chitaristice în tot acest timp?
Khmer a fost foarte important pentru mine pe mai multe planuri. În primul rînd, era o trupă foarte bună, cu un solist extrem de inspirat în frunte: Nils Petter Molvær. A fost o perioadă intensă, în care am susținut foarte multe concerte și, primind multă libertate, am avut ocazia să explorez alte fațete ale chitarei față de ceea ce făcusem înainte. Cîntam un gen muzical pentru care nu exista o tradiție clară a funcției chitarei. Așadar, împreună cu DJ-ul și cu sampler-ul, am avut un spațiu sonor care putea fi umplut cu sunete inspirate, în cazul meu, la fel de mult din muzica electronică, Miles Davis din anii ’70, noise, Brian Eno sau Jon Hassell, cît și din chitara tradițională. Acea perioadă a fost esențială pentru dezvoltarea propriului meu stil. Khmer a fost important și pentru că a deschis uși pentru proiectele mele personale.
Cum abordați recrearea live a peisajelor sonore originale din Khmer – în special straturile de chitară intens procesate? Fiecare concert este diferit?
Da, fiecare concert este diferit. Avem aceeași structură de bază, dar fiecare dintre noi este liber să-și modeleze propriul rol în interiorul acestei structuri. Nu intenționez să reproduc exact ce am făcut pe Khmer, ci mai degrabă mă las inspirat de ceea ce am făcut atunci, dar folosind vocabularul muzical pe care îl am astăzi. Singura excepție este că am scos din nou la lumină talkbox-ul pe care îl foloseam atunci.
Ați întîmpinat provocări sau, dimpotrivă, ați simțit mai multă libertate în a reveni asupra unui album atît de iconic precum Khmer în zilele noastre?
Da, m-am întrebat serios dacă este o idee bună. Dacă nu ar fi fost mai bine să păstrez doar amintirea frumoasă, în loc să încerc să recreez ceva ce a fost. A fost puțin dificil la început, dar după ce am regăsit chimia și felul nostru de a cînta împreună, a devenit foarte plăcut – chiar frumos.
Cum colaborați cu Nils Petter Molvær pe scenă – cît este planificat și cît este lăsat liber pentru improvizație?
Există cîteva teme și, de obicei, cîteva acorduri asociate acelor teme, dar în rest este totul foarte liber. Iar Nils Petter este foarte ușor de înțeles muzical – este un muzician care ascultă mult, pe lîngă faptul că este un solist unic.
Ce rol joacă tehnologia (efecte, looping, sintetizatoare) în muzica dvs. de astăzi, în comparație cu perioadele trecute?
Nu prea am folosit sintetizatoare niciodată. Efectele fac parte din instrumentul meu – au fost mereu alături de mine în ultimii treizeci de ani. În ceea ce privește looping-ul, mai ales cel cu beat-uri de tobe, acum folosesc mult mai puțin decît o făceam înainte.
Folosiți un set-up diferit atunci cînd cîntați Khmer, față de proiectele dvs. solo?
Nu, cu excepția talkbox-ului, folosesc în mare parte același echipament. Motivul este că vreau să fiu cît mai intuitiv posibil, iar pentru asta trebuie să cunosc foarte bine fiecare pedală – să nu trebuiască să mă gîndesc la ce pornesc sau opresc, la fel cum nu mă gîndesc conștient la cum ating corzile chitarei. Am o idee clară despre cum vreau să sune și apoi fac mișcările necesare atît pe chitară, cît și pe pedale.