● Smag På Dig Selv, SPDS, 2024.
● OTOOTO, 2nd Quake, 2024
Jazzul scandinav nu mai e o nișă la noi, se numără chiar printre cele mai populare subcategorii de jazz – în ultima vreme, toate festivalurile românești de gen vor să-i aibă pe Molvær ori ceva proiect asociat cu EST. Și totuși, asta privește mai mult zona nordică, căci avem parte mai puțin de scandinavii limitrofi din afara peninsulei, vikingii mai hip din Danemarca.
Gărîna Jazz 2025 umple acest gol cu cîteva trupe tinere și moderne din părțile acelea. Sînt grupuri contaminate cu ceva indie-pop – care n-ar fi avut ce căuta în festival pentru publicul Gărîna clasicist și de cursă lungă –, dar vin acum să coloreze profilul evenimentului, apropiindu-l de altele care au mizat pe relaxarea delimitărilor stilistice, precum SmidaJazz, din păcate intrat în hiatus. Programul este îmbogățit ca de obicei și cu veterani, și cu musafiri mai vechi ai festivalului, dar și cu aceste tinere talente venite din Danemarca cu misiuni de agenți provocatori, cu doar două-trei materiale discografice în portofoliu.
Surpriza mea personală sînt Smag På Dig Selv, un trio cu tobă (Albert Holberg) și două saxofoane energice (Thorbjørn Øllgaard, Oliver Lauridsen). Grupul s-a născut în comunitatea anarho-hippie Christiania, falansterul experimental social din Copenhaga, care ne-a dat nu doar ideologii provocatoare și incomode pentru feudalismul european modern, ci și o scenă artistică înfloritoare.
În ciuda instrumentarului jazz, muzica trio-ului e punk, pop și dance pe saxofoane, o combinație premeditat provocatoare cu melodii euforice vuind în jurul unor motive virale. La nivel de meta-muzică este aici și ceva ironie la adresa marilor saxofoniști pop precum Tim Cappello, dar piesele sînt totuși originale și alambicate suficient încît să nu trivializeze un eveniment de jazz. În concert li s-a dus vestea cu privire la histrionismul artistic, suitul pe boxe, datul peste cap ș.a.m.d., grupul dezvoltînd o reputație live mult înainte să aibă înregistrări. Membrii trio-ului sugerează și hip-hop-ul experimental britanic ca o sursă de inspirație pentru porțiunile trepidante ale materialului, iar ideologic și tematic se sprijină pe anarho-punk-ul regiunii de origine.
Cealaltă surpriză daneză, OTOOTO, lucrează în alt spectru energetic. Apelează frecvent tot la instrumente de suflat (un anume Oilly Wallace la saxofon și un Jonas Due pasionat de Dave Douglas la trompetă), însă rezultatul e mai aproape de cosmo-ambientalul lui Jean-Michel Jarre. Albumul beneficiază, pe aproape toate piesele, și de sprijinul artistei holistice Sofie Birch la un sintetizator Roland optzecist, analogic ca în vremurile bune. Derivă de aici și că trupa își trage seva din muzica de film SF vintage, scăldată în valuri de sintetizator și saxofon cristaline, cadențate doar discret de tobe.
Grupul e mai aproape de ecosistemul jazz scandinav care s-a creat în jurul EST, dar lucrează cu alte texturi și melancolii, poate mai artificiale căci evocă premeditat muzica de film spațial clasic și imagini maritime. Muzica OTOOTO e organizată în valuri și oscilații, potențate alternativ de solemnitatea muzicii religioase sau de rock-ul psihedelic al anilor ’70. Alternarea acusticului cu digitalul și instrumentarul electronic creează o paletă eterogenă de modalități muzicale, cu ambiții clare de a cuceri măcar o parte din publicul EST sau al proiectelor desprinse de acolo – vezi și Magnus Öström, preocupat de teme cosmico-maritime similare, cu muzica organizată în fluxuri și refluxuri stimulate de tobe. Toți membrii grupului sînt forjați în scena de jazz daneză, unii chiar cu propriile cvartete, e momentul oportun să-i prindem live în plină expansiune.
Smag På Dig Selv și OTOOTO vor concerta în cadrul Festivalului Internațional de Jazz de la Gărîna (10-13 iulie). Mai multe la https://garana-jazz.ro
