● Ibex Band, Stereo Instrumental Music*, Muzikawi, 2025.
Addis Abeba anilor ’60-’70 are o poveste de spus. Sub influența unui vizionar precum Mulatu Astatke, acolo se năștea un gen muzical în sine, ethio-jazz-ul, o fuziune organică, profundă între rădăcinile muzicii tradiționale etiopiene și structurile muzicilor euro-atlantice, în special ale jazz-ului. Beneficiind de avantajele puse pe masă de o familie înstărită și, în consecință, ale unei educații muzicale la școli prestigioase precum Trinity College din Londra și Berklee College of Music din Boston, Astatke se întorcea în capitala Etiopiei în 1969. Regăsea orașul imperial într-un boom cultural ce contrasta cu energiile subterane care aveau să transforme radical țara în anii ce urmau să vină. În intervalul dintre reîntoarcerea sa și răsturnarea, în 1974, a regimului monarhic al lui Haile Selassie I, muzicianul reușea să edifice bazele acestui nou sound. Admirator al lui Duke Ellington, pe care îl va și însoți într-un turneu prin Etiopia în 1973, pe vremea cînd jazz-ul era arma predilectă a soft power-ului american, Astatke filtra muzica pe care o ascultase și performase în Statele Unite și Marea Britanie printr-o sensibilitate etiopiană, printr-o proiecție care integra celei dintîi formulele ritmice și modale locale. Redescoperită în anii ’90, după căderea regimului Derg, de către francezul Francis Falceto, muzica sa și a altor muzicieni etiopieni emblematici ai acelei epoci avea să fie reeditată de label-ul Buda Musique într-o serie faimoasă, numită Éthiopiques.
Probabil că nimic din toate astea nu ar fi fost posibil fără suportul unor grupuri de acompaniament precum cel despre care scriu astăzi, Ibex Band, a cărui înregistrare din iulie 1976, din sala de festivități a Hotelului Ras din Addis Abeba, a fost lansată de label-ul local Muzikawi la început de aprilie. În spatele legendei albumului Stereo Instrumental Music stă povestea unei oportunități istorice punctuale, imposibilă, cum spunea textul ce însoțea lansarea acestui LP, atît „mai devreme, întrucît nu existau, în Etiopia, magnetofoane cu patru piste disponibile, și, în egală măsură, în anii imediat următori, din cauza impactului negativ pe care contextul politic l-a avut asupra scenei muzicale în perioada cînd regimul Derg, aflat în faza incipientă, și grupările rivale încercau să-și impună autoritatea”. Realizată cu un magnetofon împrumutat, destinat să dispară odată cu închiderea stației The Voice of Gospel Radio în 1977, înregistrarea s-a desfășurat sub presiunea timpului și a unei conspirativități salvatoare. Suedezul Karl-Gustav Lundgren amintește febrilitatea celor 15 minute alocate amplasării microfoanelor, operațiune executată clandestin, pentru a nu atrage atenția nici administrației Hotelului Ras, nici autorităților și, cel mai important, pentru a finaliza înregistrarea înainte ca restricțiile de circulație să intre în vigoare la miezul nopții. Recuperată de pe benzile magnetice despre care vorbeam mai sus, sesiunea Ibex Band din acea complicată noapte de vară etiopiană este, în același timp, un document istoric și o operă muzicală pe care sînt „transcrise” admirabil avatarurile epocii, în care jazz-ul și funk-ul colizionau ingenios cu sonoritățile locale ale unei lumi aflate într-o dramatică transformare.
* Albumul Stereo Instrumental Music poate fi comandat în format fizic, ca disc de vinil, și digital și poate fi ascultat pe pagina de Bandcamp a grupului Ibex Band de la adresa ibexband.bandcamp.com/album/stereo-instrumental-music.
Paul Breazu este jurnalist.
