Cardinalii sînt cei mai înalți ierarhi ai Bisericii Romano-Catolice, întrecuți doar de papa. Provin din diversele rituri și tradiții ale Bisericii Romane și, adunați în conclav, aleg periodic un nou papă din propriile rînduri. „Cardinal” vine de la cuvîntul latin pentru balama (cardo, cardinis) și îi desemnează pe prelații considerați, asemenea unei balamale, esențiali pentru buna funcționare a Bisericii. Cardinalii încep să fie menționați pentru prima dată în secolul al V-lea, la Roma, asociați cu cele mai importante și vechi biserici romane, așa-numitele tituli romani. Treptat, papii au creat cardinali din zone tot mai îndepărtate de Roma, din alte centre ecleziastice importante precum Köln, Milano, Ravenna, Napoli sau Constantinopol. Din secolul al XI-lea, cardinalii au devenit singurii electori ai pontifului roman, ceea ce le-a crescut și mai mult importanța și influența. În timpurile moderne, papii au ales cardinali din toate colțurile lumii, dovadă a vocației universale a Bisericii. Unora dintre aceștia, papii care i-au creat au ales să le țină identitatea secretă. Aceștia sînt așa-numiții cardinali in pectore (în latină) sau in petto (în italiană).
Cine sînt cardinalii in pectore?
Alegerea lui Martin al V-lea ca papă de Conciliul de la Konstanz a pus capăt schismei apusene care a divizat Biserica între 1378 și 1417. O condiție preliminară alegerii noului papă unificator a fost ca acesta să recunoască legitimitatea cardinalilor creați de cei trei papi care au fost destituiți la Konstanz. Cînd Martin al V-lea a creat la rîndul său cardinali în 1423, a ținut secret numele a trei dintre ei, pentru a nu instiga taberele proaspăt reconciliate la o nouă rebeliune. Astfel s-a instituit practica creării cardinalilor in pectore – ad litteram „la piept”, adică al căror nume papa îl ține temporar doar pentru sine. Totuși, legitimitatea cardinalilor creați in pectore depinde de recunoașterea lor publică, la un moment dat, de către pontif. Dacă papa care i-a creat nu le face cunoscut numele fie viva voce în consistoriu, fie în scris într-o anexă a testamentului, cardinalul in pectore nenumit nu poate fi recunoscut legal. Acesta a fost cazul cu unul dintre cardinalii creați in pectore de Ioan Paul al II-lea în 2003, căruia papa nu a mai apucat să îi facă public numele înainte de a muri. În mod obișnuit, crearea cardinalilor in pectore este rezervată pentru situații extreme, atunci cînd numele prelaților este ținut secret pentru a-i proteja de persecuția puterii politice. Astfel, Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal in pectore pe episcopul de Shanghai, Ignatius Kung Pin-Mei, în 1979, pe cînd era în închisoare pentru opoziția față de Partidul Comunist Chinez. Ioan Paul al II-lea i-a făcut numele cunoscut abia în 1991, după ce a fost eliberat din închisoare și a părăsit China.
De ce Iuliu Hossu a fost creat cardinal in pectore?
Pe 28 aprilie 1969, cînd Paul al VI-lea l-a creat cardinal in pectore, Iuliu Hossu era sub domiciliu forțat la mănăstirea Căldărușani. Din 1948, cînd s-a opus public politicilor regimului comunist, mai ales prin refuzul de a trece la Biserica Ortodoxă Română, Iuliu Hossu și-a petrecut restul zilelor în închisoare, printre care în notoriul penitenciar de la Sighet, sau sub domiciliu forțat la mănăstirile ortodoxe Ciorogîrla și Căldărușani. Numele i-a fost ținut secret in pectore de Paul al VI-lea pînă la consistoriul din 1973, cînd papa i l-a făcut cunoscut. Iuliu Hossu murise la Căldărușani în 1970 și secretul numirii nu mai era necesar. Papa Francisc l-a beatificat pe Iuliu Hossu la Blaj pe 2 iunie 2019, iar Leon al XIV-lea l-a comemorat pe 2 iunie 2025 în Capela Sixtină, numindu-l un „apostol al speranței”, deoarece Iuliu Hossu, care, după mărturiile fostului rabin-șef de Cluj, a salvat viețile a mii de evrei din nordul Transilvaniei, este astăzi pe cale de a fi inclus în lista „Drepților între popoare”.
Paul al VI-lea l-a creat cardinal pe Iuliu Hossu pentru „fidelitatea pe care a arătat-o față de Biserica Romei”. Numirea lui in pectore a fost făcută pentru a-l apăra de prigoana regimului. A murit fără să știe că a fost numit cardinal, cu adevărat un cardinal secret chiar și pentru sine însuși.
Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturghistă.
.jpg)
