…căci s-a multiplicat! – ar putea fi un posibil vers declamat chiar acum într-un multivers.
Asta în timp ce visul scăpării, ieșirii, eliberării din propria realitate rămîne unul dintre cele mai prețuite și trainice vise ale oamenilor. Niciodată realitatea n-a părut să fie de-ajuns, iar de-a lungul istoriei religiile, artele, drogurile au oferit omenirii forme și posibilități de evadare care mai de care mai temporare, mai iluzorii, mai profunde, mai tulburătoare. Suferința, plictisul, lipsa de control, căutarea sensului, frumosului, adevărului, teama de insignifianță, teama de moarte, pentru a nu le numi decît pe acestea, fiecare a motivat omenirea să (încerce să) străpungă țesătura a ceea ce a părut să fie o realitate nesatisfăcătoare ori nedemnă.
Religiile, ideologiile, științele, tehnologiile, toate la plural, încearcă să ne convingă, să ne „vîndă”, să ne impună, fiecare în parte, o anume realitate. Cum spuneam și cu ocazia altui Dosar tematic dedicat lumii materiale/mentale/spirituale în care trăim deopotrivă colectiv și individual, credințele ideologice și convingerile religioase, fantasmele metafizice, avansul tehnologic și ignoranța științifică, vulnerabilitățile mentale și emoționale, dependența de social media, teoriile politice ale conspirației, toate acestea construiesc realități primare, unice, alternative, iluzorii, compensatorii, în interiorul cărora ființele umane se retrag, sub presiunea vremurilor, în căutarea unor variante personale de confort fizic și emoțional.
Cu toții pare că întîmpinăm dificultăți în a percepe și înțelege realitatea în care trăim. Ar putea fi acesta un aspect definitoriu pentru momentul actual al istoriei?
Mediile de socializare ne arată as we speak faptul că oamenii sînt dispuși să creadă (în) orice realitate de tip mind/paleo/fake/virtual/new/non/post care le oferă măcar iluzia unui surplus de sens ori de control. Cum spune cineva în paginile care urmează, algoritmii marilor companii de tehnologie „generează întregi felii de realitate personalizată” servite utilizatorilor prin tot felul de aplicații de social media și arte, care ne fragmentează existența în moduri în care nici geografia, nici religiile, nici ideologiile nu au făcut-o de-a lungul istoriei umanității. Momentan am uitat ori respingem „beneficiile traiului într-o realitate împărtășită”, ancorată în fapte și valori comune. Ce viitor va genera această dispersie?
Realitatea e relaționare. Realitatea e perspectivă. Realitatea e manipulare. Realitatea e limbaj. Realitatea e virtuală. Realitatea e simulare. Realitatea e multiplă. Realitatea e propria copie. Realitatea e astfel și, în același timp, altfel. Realitatea e peste tot și totodată în altă parte.
Căutăm, experimentăm, suferim, traversăm, forme ale realității parțial suprapuse, tangențiale, paralele, alternative, augmentative, uneori complementare, alteori de-a dreptul incompatibile. Care sînt aceste realități și prin ce anume sînt definite? Cum ne folosesc și cum le folosim? Ce ar trebui să știm înainte să acceptăm că nu mai putem ști cu adevărat realitatea lumii și a timpului în care ni s-a dat să trăim?
