Să privim cum Naționala de fotbal falimentează casele de pariuri.
Să vedem că David Popovici nu rămîne singur și zgribulit pe Everestul lui.
Să ne bucurăm ochii cu Jocurile Olimpice de iarnă, resemnați că munții noștri zăpezi poartă, noi doar tragem la o poartă.
Să ni se înece ochii în ape pentru trăgătorii la vîsle, pe care nu îi văd zi de zi decît rațele și vînătorii.
Să urmărim dacă banii publici turnați cu basculantele în handbalul de fete ne duc măcar pînă la Budapesta, această Mecca prea îndepărtată.
Să îl admirăm pe Trump cum dă goluri din foarfecă.
Să îl aplaudăm furtunos pe Burleanu reales la al 4-lea congres.
Să-i zărim din nou pe prim-secretarii de partid cu cușme de nurcă la „oficială”. Avem iar sport de performanță plătit de stat. Pardon, avem doar sport. Performanță nu mai avem.
Să nu vedem cum aruncarea cu glonțul și concursurile de drone-kamikaze devin discipline olimpice.
Să numărăm lacrimile lui Ronaldo la anunțul retragerii din funcția de Cristiano.
Să sărim în sus ca și cum am fi cîștigat noi atunci cînd omul-pește va bate recordul lumii la 100 liber.
Să trăim un alt sezon de Formula 1 cu pulsul în tavan.
Să facem ochii mari cînd Sinner va fi aruncat în temnița Alcaraz.
Să admirăm, după prea mulți ani, poliția franceză săltînd chiar de pe podiumul de premiere purtătorul tricoului galben.
Să continuăm să consumăm toate minunile sportului cu ochii larg închiși.
