Păi, după cum s-a văzut, un arbitru. OK, n-a putut, dar măcar a încercat. Netalentatul domn Tantașev, din marea republică a fotbalului Uzbekistan, a vrut să intre în istorie. Să fie ținut minte. A reușit. În modul revoltător. În Franța-Paraguay, Tantașev a permis jocul murdar al sud-americanilor, pentru care i-a pedepsit cu galbene – culmea! – pe francezi. A închis ochii la agresiuni clare, un pumn aplicat lui Mbappé, o palmă lui Olise. A ignorat o primă fază de penalty, iar la faultul clar asupra lui Doué în careu, deși se așezase pe vine ca să vadă, chipurile, mai bine faza, a făcut semn ca jocul să continue. Slavă Domnului că există arbitraj video, altfel ar fi trebuit arestat imediat la ieșirea de pe teren. Vincent Duluc, mare editorialist la L’Équipe, a adus aminte de vorbele lui Bernard Lacombe despre un astfel de arbitru: n-are nevoie de ochelari, ci de un cîine care să îl conducă. Franța a bătut pînă la urmă cu greu, dar asta arată că nu doar propriile greșeli te pot răpune, ci și întîlnirea cu asemenea specimene cu fluier. Vina cea mai mare nu e a uzbekului, ci a FIFA, care permite atare orori. Franța a supraviețuit acum. Ce ar putea să o mai scoată din cursă e propria defensivă, care încă nu a fost testată cu adevărat. Franța nu a întîlnit pînă acum un mare adversar. A jucat cu Senegal, Irak, echipa a doua a Norvegiei, Suedia (clar limitată) și acum cu acești ciobănași din Asunción. Maroc s-ar putea să fie un alt fel de tajină. Dacă nu, urmează cel mai probabil Spania. Și dacă nu și nu, îi cade la drum de seară Messi. Deci motivele de a se împiedica nu lipsesc. Dar e ca în bancul acela de pe timpuri: se poate comunism în Statele Unite? Se poate, dar ar fi păcat.
P.S. Oare ce ar fi răspuns Radio Erevan la întrebarea: se poate dictatură în SUA?
