1867, 14/26 aprilie, Vinerea Mare și-un contrast divin între hainele închise la culoare ale credincioșilor și lumînările de ceară galbenă pe care le poartă în mîini. „Sărbătoarea bisericească de azi e deosebit de frumoasă, iar diferitele ceremonii sînt foarte mișcătoare”, scrie în primul volum al memoriilor regelui Carol I.
La ora 19, prințul Carol a ajuns la Mitropolie pentru a participa la slujba religioasă. „Întreg serviciul, lung, are ceva impunător, mai ales plimbarea în jurul bisericii care se face la sfîrșitul serviciului divin, în mijlocul sunetelor de clopote și care închipuiește înmormîntarea lui Hristos”, notează în continuare principele, care s-a aflat în fața convoiului, alături de Mitropolit.
Clopotele răsunau, de altfel, în tot orașul, în același timp, dinspre cele peste o sută de biserici existente, în jurul cărora se mișca cîte un convoi de credincioși cu lumînările aprinse în urma preoților. Prințul Carol amintește ceva ce-i în mintea multora dintre noi în acele momente, posibil involuntar, probabil irațional: „Cine izbutește să-și păstreze lumina nestinsă, cu tot vîntul și ploaia, în decursul procesiunii, vede în aceasta un semn de favoare a cerului și privește cu încredere în viitor”.
A doua zi, de la miezul nopții, Carol a mers din nou la Mitropolie să participe la sărbătoarea Învierii, a cărei ceremonie religioasă începe la lumina unei singure lumînari și durează trei ore. „Toți credincioșii ies afară din biserică, se aprind toate lumînările și, într-o lumină strălucitoare, în mijlocul bubuitului tunurilor și al sunetelor clopotelor, se anunță vestea bună a Învierii, sub cerul liber”, găsim notat în memorii. În timpul Liturghiei, în amvon s-a citit din capitolul întîi al Evangheliei lui Ioan: „La început era cuvîntul”. Apoi, prințul a iscălit un pergament căruia i s-a aplicat sigiliul statului și a fost depus la arhivă ca dovada a prezenței domnului țării la slujba de Înviere.
La ora 3 s-a dat o gustare la Palat, cu participarea miniștrilor, a înaltei preoțimi și a multor ofițeri și funcționari superiori, iar apoi principele Carol a vizitat toate cazărmile și a ciocnit ouă roșii cu soldații. „După un obicei consacrat, oul este cea dintîi mîncare permisă dreptcredincioșilor în noaptea Paștilor după postul îndelungat. Aceste ouă răscoapte sînt împodobite pe dinafară cu tot felul de culori; cele mai multe sînt numai înroșite, dar sînt și împestrițate, în diverse chipuri caracteristice fiecărei regiuni, și adesea amintesc ornamente de covoare orientale”, constată prințul Carol cu ocazia primei sărbători de Paști pe care a petrecut-o în noua lui țară. Constatarea continuă: „16/28 aprilie – Ziua de Paști este o adevărată zi de sărbătoare. Tăcere adîncă domnește pe străzi. Nici un birjar n-a ieșit azi, nimenea nu-și părăsește locuința. Toți se odihnesc; chiar și brutarii și măcelarii au încetat lucrul”.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
Rubrică susținută de Garanti BBVA
