În Franța.
Era toamnă în calendarul anului 1793 cînd revoluționarii francezii au promulgat un decret care stabilea schimbarea modului de măsurare a timpului. Istoria trebuie să se fi amuzat copios privind de pe margine cum unul dintre instrumentele ei principale, timpul, este supus unui asemenea experiment. Noroc că istoria are simțul umorului. Noul sistem de măsurare a timpului indica astfel: ziua este împărțită în zece ore în loc de douăzeci și patru de ore, fiecare oră are o sută de minute, iar fiecare minut o sută de secunde. O săptămîna are zece zile, iar o lună este compusă din trei săptămîni.
S-a încercat, fără succes, modificarea în practică. O parte dintre vechile ceasuri au fost adaptate la noul sistem zecimal și s-au fabricat unele noi, corespunzătoare. Ceasurile clădirilor publice au fost înlocuite, iar activitățile aferente se desfășurau după noii timpi. A fost lansată chiar și o competiție, în februarie 1794, pentru ceasornicari și alți specialiști, aceștia fiind invitați să găsească soluții cît mai potrivite pentru a transforma... timpul. Povestea nu era deloc ieftină, ceea ce o făcea și nerentabilă, și nepopulară. Și mai puțin populară era împărțirea săptămînii în zece zile, care presupunea implicit mai multe zile lucrătoare.
În plus, cum se putea raporta țara la vecinii săi ori la alte țări? Sistemele diferite făceau greoaie interacțiunile de aproape orice fel, ceea ce conducea la un soi de inevitabilă și nedorită izolare. Așadar, multe și certe dificultăți, improbabile avantaje.
Altfel spus, ideea s-a dovedit total greșită, motiv să se stingă în vreo șaptesprezece luni de la naștere. În aprilie 1795, sistemul decimal a fost suspendat pe termen nelimitat, acesta nefiind, în fapt, funcțional niciodată. Dar ce idee!
Probabil ceva similar o fi exclamat în limba lui și Napoleon cînd a semnat decretul prin care sistemul de măsurare a timpului născocit de revoluționari a fost abandonat definitiv, în ianuarie 1806. Ca detaliu, cu niște ani în urmă, în 1798, înainte să plece în campania din Egipt, vizitase orologeria Breguet, de pe Quai de l’Horloge din Paris, de unde își cumpărase trei piese diferite de măsurare a timpului. Era pasionat.
De pe margine, istoria a continuat să zîmbească. Cu înțelepciunea milenară a timpului.
Rubrică susținută de Garanti BBVA
