Îngerii și Tainele

Dacă îngerii veghează la Botez, ei sînt prezenți, de asemenea, la adunarea creștinilor.

Dacă îngerii veghează la Botez, ei sînt prezenți, de asemenea, la adunarea creștinilor: „Despre îngeri, iată ce trebuie spus: dacă îngerul Domnului va străjui împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei [...], prin urmare este rezonabil să credem că, atunci cînd mai mulți sînt adunați după cuviință spre mărirea lui Hristos, îngerul păzitor al fiecăruia stă în preajma celor ce se tem de Dumnezeu, fiind alături de omul încredințat spre pază și îndrumare, în așa fel încît la adunarea celor sfinți va fi o îndoită adunare: una a oamenilor și alta a îngerilor. De aceea se cuvine să credem că îngerii ocrotesc adunările credincioșilor” (Origen, Despre rugăciune).

Sinaxa cuprinde mai întîi citirile și predica. Îngerii asistă deja la această primă parte. Ei sînt atrași, ne spune Origen, de citirea Scripturii și se bucură de ea. Cel care ține predica nu trebuie să uite că ei o ascultă și o apreciază: „Nu ezit să spun că în adunarea noastră sînt prezenți și îngerii, nu numai în mod general ca în toată Biserica, ci și individual, despre care Domnul a spus că îngerii lor văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri. Astfel, există aici o dublă Biserică, cea a îngerilor și cea a oamenilor. Dacă ceea ce spunem este conform cu gîndirea și scopul Scripturilor, îngerii se bucură și se roagă pentru noi [...]”.

Mai mult, îngerii sînt asociați la taina euharistică propriu-zisă. Liturghia este, într-adevăr, o participare sacramentală la liturghia cerească, la cultul adus Treimii de pleroma creației spirituale. Prezența îngerilor urcă Euharistia în ceruri și o înconjoară cu atmosfera unei sfinte taine: „Îngerii stau împrejurul preotului, scrie Ioan Hrisostom. Tot altarul și locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cerești în cinstea Celui ce se află pe jertfelnic”. Și în altă parte: „Gîndește-te cu cine cînți împreună! Îți va fi îndestulător spre trezvie să te gîndești că ești înconjurat de trup, că ești împletit cu carne, și totuși ai fost învrednicit să lauzi împreună cu Puterile cele netrupești pe Stăpînul de obște al tuturor”. Și: „Iată masa împărătească. Îngerii slujesc la această masă. Însuși Domnul este prezent”. 

Îngerii sînt asociați cu diferitele momente ale jertfei. Teodor de Mopsuestia consideră că sînt simbolizați de slujitorii care rînduiesc darurile la altar: „Prin mijlocirea diaconilor, care slujesc în vederea a tot ceea ce se împlinește, contemplăm cu mintea puterile nevăzute slujitoare, care participă la această liturghie inefabilă”. Și mai departe: „Trebuie să ții seama că diaconii, cînd aduc ofranda, sînt chipul puterilor nevăzute slujitoare. [...] Și după ce au adus-o, îngerii așază ofranda pe sfîntul altar pentru împlinirea completă a Pătimirii. [...] Diaconii care întind acoperămintele pe altar amintesc de giulgiurile punerii în mormînt [...]. Iar cei care, după ce a fost pus în mormînt, străjuiesc cele două părți și mișcă aerul deasupra Sfîntului Trup, îi închipuie pe îngerii care, cît timp Hristos a fost în mormînt, au rămas acolo cinstindu-L, pînă cînd au văzut Învierea Lui”.

Vedem, așadar, cum desfășurarea liturghiei pămîntești este ca un reflex vizibil, ca un simbol eficace al liturghiei cerești a îngerilor. Această unitate dintre cele două culte este exprimată chiar de liturghie în prefața în care comunitatea eclezială este invitată să se unească cu Tronurile și cu Domniile, cu Heruvimii și cu Serafimii, pentru a cînta imnul serafic, Trisaghionul: „Gîndește-te lîngă cine stai, cu cine ai să-l chemi pe Dumnezeu. Cu Heruvimii! Gîndește-te cu cine cînți împreună! [...] Nici unul, așadar, cu rîvna slăbită, să nu ia parte la cîntările acelea sfinte și tainice! Nici unul să nu aibă în vremea aceea gînduri lumești! Ci, izgonind din minte toate cele lumești și mutîndu-te cu totul în cer, ca și cum ai sta alături de tronul lui Dumnezeu, așa înalță cîntarea cea preasfîntă Dumnezeului slavei”.

În sfîrșit, prezența îngerilor în Euharistie apare în actul însuși al oferirii jertfei. Aici, avem ca martor însăși liturghia romană, care Îi cere lui Dumnezeu ca „ofrandele să fie purtate de mîinile Sfîntului Tău Înger pînă la sublimul Tău altar”. Apocalipsa ni-i arăta deja pe îngeri în liturghia cerească, oferind „rugăciunile sfinților”, reprezentate „de cupele de aur pline cu tămîie” (5, 8).

 

(fragment din Îngerii și misiunea lor după învățătura Părinților Bisericii, traducere de Miruna Tătaru-Cazaban, Editura Spandugino, 2023)

 

Credit foto: Wikimedia Commons

Share