În România, adulții nu mai asociază de multă vreme prima zi de școală cu bucuria începutului. Nu mai este vorba despre flori, despre descoperire, despre curiozitate, ci despre oboseala unor probleme eternizate. Entuziasmul profesorilor de a-și întîlni învățăceii s-a dizolvat în frustrări și în mult prea multe nemulțumiri. În loc să se afle la catedră, mulți simt nevoia să iasă în stradă, să protesteze împotriva unui sistem care pare să se clatine cu fiecare nouă lege adoptată în grabă. Pentru părinți, începutul școlii nu mai e sinonim cu emoția copilăriei, ci cu facturi lungi, bugete dezechilibrate și un efort financiar care devine de la an la an mai greu de susținut.
Și totuși, în acest scenariu al oboselii, în care adulții și-au pierdut aproape cu totul încrederea în sistemul de educație, există o breșă: cei mici cred încă în rostul școlii. Copiii încă merg cu bucurie la școală, în timp ce profesorii se simt sacrificați, iar părinții vorbesc mai degrabă despre costuri decît despre speranțe. O diferență de percepție care spune mai mult decît cifrele unui raport sau paragrafele unei legi. Vorbește despre o fractură profundă între generații, dar și despre șansa pe care încă o mai avem: dacă elevii își păstrează încrederea, există speranța ca și adulții să își amintească de ce școala contează cu adevărat.
Boicotul începutului de an școlar
Pe 8 septembrie, noul an școlar a început cu un protest masiv al profesorilor. „În loc să ne aflăm la catedră pentru a sărbători începutul școlii, noi, profesorii, vom ieși în stradă pentru viitorul educației și pentru viitorul României”, au afirmat sindicaliștii. „Nu sîntem în stradă pentru salarii mai mari, ci pentru condiții mai bune în desfășurarea actului educațional, pentru dreptate. Sîntem în stradă deoarece Guvernul a luat o serie de măsuri care ne afectează direct munca și, implicit, educația pe care o oferim.”
Potrivit sindicaliștilor, noile măsuri au fost adoptate fără o consultare reală și fără un studiu de impact serios, ceea ce a generat o serie de probleme. „Creșterea normei didactice, comasarea unităților de învățămînt, mărirea efectivelor de elevi la clasă și, nu în ultimul rînd, creșterea obligației de catedră pentru directori și inspectori – toate acestea sînt poveri pe care le ducem împreună, chiar dacă din perspective diferite”, au afirmat liderii sindicatelor din Educație.
Povara costurilor
Problemele începutului de an școlar nu s-au oprit doar la profesori. Un studiu recent realizat de World Vision România arată că, la început de an școlar, elevii români au pornit la drum cu un bagaj incomplet, nu doar la nivel de rechizite, ci și de încredere și informații. Potrivit studiului, doar 42% din elevi au toate rechizitele necesare, în timp ce 12% nu au aproape nimic pregătit pentru școală. Restul au pornit la drum cu resurse parțiale: caiete lipsă, manuale insuficiente sau chiar îmbrăcăminte nepotrivită.
Studiul remarcă și nivelul scăzut de informare al elevilor în privința schimbărilor legislative și organizatorice care vizează școala. Potrivit acestuia, doar 22,7% din elevi au fost informați clar și complet. Aproape 48% au auzit doar sumar despre schimbări, iar 22% nu au fost deloc informați. Lipsa de comunicare generează confuzie și un sentiment de incertitudine. Elevii nu știu exact ce să aștepte de la noul an școlar, iar reacțiile lor sînt mixte: 14% cred că schimbările vor fi pozitive, 13% negative, dar majoritatea (72%) fie consideră că nu îi vor afecta direct, fie nu s-au gîndit deloc la impact.
Această distanță dintre decidenți și elevi reflectă o altă problemă structurală a sistemului: lipsa de transparență și de dialog cu cei direct afectați.
Ce își doresc elevii să se schimbe
Potrivit studiului World Vision România, elevii își doresc un alt stil de predare, mai practic, cu exemple clare și exerciții aplicate, care să îi ajute să înțeleagă materia, nu doar să memoreze. O relație mai prietenoasă cu profesorii, o atmosferă bazată pe respect reciproc și renunțarea la teama de note sau la reacțiile agresive. Mulți și-au exprimat, de altfel, nevoia de sprijin emoțional și de mai multe campanii anti-bullying.
Respondenții au amintit și de posibile schimbări în programă, precum reducerea volumului de teme, accent pe gîndire critică, creativitate și pregătire pentru facultate, și, în general, pentru viața de adult. Au cerut un orar și pauze mai echilibrate, pentru a reduce stresul și oboseala acumulată. Nu în ultimul rînd, au cerut o infrastructură decentă, de la toalete igienizate la mese calde și transport școlar organizat.
Povara costurilor pentru familii
Un alt punct atins de studiul World Vision România a fost cel financiar deoarece, pentru părinți, începutul de an școlar înseamnă adesea un efort financiar considerabil. Studiul a arătat că 32,9% din familii au cheltuit între 500 și 1.000 de lei pentru începutul de an. 16,5% au cheltuit între 1.000 și 2.000 de lei, iar pentru 3,6% costurile au depășit 2.000 de lei. Doar 17% din familii au reușit să se încadreze sub 500 de lei.
Mai mult de jumătate dintre elevi au recunoscut că acoperirea cheltuielilor este „puțin grea”, iar aproape unul din cinci o consideră „destul de grea”. Pentru 3%, situația este însă critică: familia nu are uneori bani nici măcar pentru necesarul de bază. Aceste dificultăți materiale se reflectă și în accesul la activități extracurriculare. 6% din copii au renunțat complet la sport sau meditații, 30% au renunțat la o parte, iar doar 38% participă la activitățile dorite. Restul, un sfert, declară că nu sînt interesați.
Relația elevilor cu școala
Poate cel mai încurajator rezultat al studiului este faptul că, în ciuda lipsurilor și problemelor, 71% din elevi declară că merg cu bucurie la școală. Totuși, doar 12% din copii se consideră foarte bine pregătiți la lecții, iar un sfert recunosc că au goluri mari de cunoștințe. Aproape jumătate consideră că nivelul materiilor este potrivit, dar 47% îl percep uneori ca prea dificil.
În ceea ce privește materiile opționale, 48% din elevi nici măcar nu cunosc oferta disponibilă, iar doar o treime și-au ales deja un opțional. Aceasta indică o lipsă de informare și de consiliere școlară, ceea ce duce la oportunități ratate.
La început de an, cele mai mari griji ale elevilor sînt legate de note și examene. 78% din respondenți au menționat acest lucru, confirmînd presiunea uriașă a sistemului de evaluare. O treime dintre elevi a reclamat numărul mare de teme și materii. Pentru 17%, relațiile cu colegii și profesorii reprezintă o provocare, iar pentru aproape 13% cea mai mare temere este legată de lipsa banilor pentru școală.
O realitate paradoxală
Poate cel mai surprinzător rezultat al cercetării este nivelul de încredere al elevilor în rolul școlii. Deși doar 25% se declară foarte încrezători, 49% susțin că sînt destul de încrezători că școala îi pregătește pentru viața de adult. Cu alte cuvinte, trei sferturi dintre copii continuă să creadă în educație, chiar și atunci cînd realitatea materială sau organizatorică nu le oferă toate condițiile.
„Cu toate provocările, copiii își păstrează încrederea și optimismul. Este timpul să ne întrebăm ce facem noi, adulții, pentru a susține această speranță”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România. Studiul World Vision arată astfel o realitate paradoxală. Pe de o parte, adulții, profesori și părinți deopotrivă, privesc cu scepticism sistemul de educație, obosiți de promisiuni încălcate și de poveri financiare. Pe de altă parte, elevii, în ciuda lipsurilor și a presiunilor, continuă să creadă în școală. Trei sferturi dintre ei se declară încrezători că educația îi va pregăti pentru viață. O diferență de perspectivă care ar trebui să fie și un semnal de alarmă, dar și un motiv de speranță. Dacă cei mici nu au renunțat, adulții n-au voie să-și abandoneze responsabilitățile.
Copiii nu cer imposibilul. Cer o școală în care să poată învăța pentru viață, nu doar pentru examene. În realitate, nu lipsa resurselor materiale este cea mai gravă problemă, după cum susțin și profesorii, ci lipsa de încredere în acest sistem. Profesorii se simt neascultați, părinții – abandonați, iar decidenții par să ia măsuri fără a consulta pe nimeni. În acest context, copiii rămîn singurii care mai privesc școala cu ochi luminoși. Dacă elevii găsesc bucurie în drumul lor zilnic spre școală, atunci e datoria noastră să le întărim această credință, nu să o subminăm. Dacă ei cred în educație, atunci și noi trebuie să credem în puterea de a o transforma.
Altfel, riscăm ca, peste cîțiva ani, aceiași copii să devină adulți dezamăgiți, care își vor aminti de prima zi de școală nu ca de o promisiune, ci ca de o iluzie pierdută. Și poate că nu există eșec mai mare decît acela de a frînge încrederea unei generații care încă îndrăznește să spere.
.jpeg)
.jpg)
