Românii se tem de Inteligența Artificială, sau cel puțin aceasta este concluzia unui studiu recent realizat de RoCoach, în parteneriat cu Novel Research. Potrivit studiului, aproape 70% din români sînt „foarte” sau „moderat” îngrijorați de modul în care Inteligența Artificială (AI) le accesează și utilizează datele personale. Preocupările legate de confidențialitate traversează toate categoriile sociale, indiferent de vîrstă, nivel de educație sau ocupație.
Chiar și tinerii cu vîrste între 18 și 24 de ani, considerați nativi digitali, se arată precauți: 71% din aceștia declară că sînt îngrijorați de modul în care AI ar putea folosi informațiile lor personale. De asemenea, peste două treimi dintre respondenții cu studii superioare împărtășesc aceeași teamă. Potrivit cercetării, majoritatea românilor nu sînt pregătiți să lase deciziile importante exclusiv pe seama algoritmilor. Doar 20,2% din respondenți ar accepta evaluări profesionale complet autonome, realizate de un sistem de Inteligență Artificială. În schimb, 39,7% spun că ar accepta AI doar dacă ar fi însoțită de o analiză umană, iar 27,2% resping total această idee.
Atunci cînd vine vorba de interacțiunea cu companii sau instituții, 60,8% preferă să discute cu o persoană reală, nu cu un chatbot sau sistem automat.
Reglementarea Inteligenței Artificiale
Peste 62% din români consideră că utilizarea Inteligenței Artificiale în domenii esențiale – precum educația, sănătatea, justiția, administrația publică sau sectorul financiar – trebuie strict reglementată prin lege. La baza acestei cereri se află nevoia de control uman, transparență și protejarea drepturilor fundamentale.
Deși îngrijorările sînt evidente, românii nu se poziționează împotriva tehnologiei: doar 9,5% din participanți cred că AI are un impact exclusiv negativ. Cu toate acestea, majoritatea solicită ca sistemele bazate pe Inteligență Artificială să funcționeze într-un cadru etic, reglementat, în care deciziile să fie transparente, iar drepturile individuale, protejate.
„Rezultatele studiului arată clar că românii nu sînt pregătiți să lase deciziile importante în mîinile Inteligenței Artificiale, fără intervenție umană. Dincolo de tehnologie, oamenii vor garanții de echilibru și responsabilitate”, a declarat Mihai Stănescu, fondatorul RoCoach. La rîndul său, Marian Marcu, Managing Partner Novel Research, subliniază: „Românii nu cer oprirea progresului, ci reguli clare, control uman și respect pentru drepturile individuale. Este o formă de maturitate socială care trebuie inclusă în orice strategie de digitalizare”.
Intervenția Vaticanului
În luna februarie, Vaticanul a transmis un apel oficial către guvernele lumii, solicitînd o supraveghere atentă a dezvoltării Inteligenței Artificiale. Potrivit unui document oficial aprobat de Papa Francisc, AI reprezintă un risc real pentru stabilitatea socială, întrucît are potențialul de a răspîndi masiv dezinformare. „Știrile false generate de algoritmi pot submina gradual fundamentele societății”, avertizează raportul realizat de două departamente ale Sfîntului Scaun.
Documentul publicat de Vatican, intitulat „Antica et nova“ („Vechi și nou”), explorează impactul AI asupra unor domenii esențiale precum piața muncii, sănătatea, educația și justiția. În centrul textului se află o solicitare fermă: reglementări clare și intervenție umană constantă. „Această chestiune necesită o reglementare atentă, întrucît dezinformarea, mai ales prin conținut media controlat sau influențat de AI, se poate răspîndi neintenționat, alimentînd polarizarea politică și tulburările sociale”, se menționează în document.
Papa Francisc, care a abordat în repetate rînduri problematica etică a noilor tehnologii, a atras atenția, la Forumul Economic Mondial de la Davos, asupra riscurilor majore pe care AI le ridică pentru viitorul umanității. De asemenea, anul trecut, în cadrul summit-ului G7 din Italia, Papa a declarat fără echivoc: „Oamenii nu trebuie să permită algoritmilor să le decidă destinul”.
„O baie de sînge”
Categoric, ne aflăm în miezul unei revoluții în care două tabere se ciocnesc. Pentru unii, Inteligența Artificială este un motor de progres fără precedent, pentru alții, din contra, o forță distructivă care amenință fundamentele societății moderne.
Pe de o parte, Dario Amodei, cofondator al companiei Anthropic și unul dintre artizanii din spatele celebrului chatbot Claude, lansează avertismente care par desprinse dintr-o distopie economică. Amodei a afirmat, citat de publicația franceză Le Point, că, în doar cinci ani, jumătate din slujbele de birou ar putea dispărea, lăsînd în urmă un șomaj cuprins între 10 și 20%. Nu e doar un declin treptat, ci o prăbușire, o „baie de sînge”, după cum s-a exprimat Amodei. Automatizarea, în această perspectivă, nu este o simplă optimizare, este o revoluție industrială în versiune digitală, dar cu o viteză nemiloasă și fără timp de adaptare. Pentru Amodei, ceea ce urmează să se întîmple nu este o schimbare marginală, ci o mutație de fond: Inteligența Artificială nu se va limita la a prelua sarcini repetitive sau fizice, ci va invada teritorii cîndva considerate protejate – finanțe, drept, consultanță, chiar și tehnologie. Nu doar muncitorii în salopetă sînt în pericol, ci și elitele cu cravată.
Este o viziune lucidă, dar sumbră, în care cei care nu se pregătesc vor fi depășiți de un val de transformări profunde. Amodei nu cere consolare, ci sinceritate din partea celor care creează tehnologia: „Avem datoria de a fi onești în fața lumii“. Iar printre soluțiile propuse, el evocă o idee îndrăzneață – o taxă pe valoarea creată de IA, o „taxă pe tokeni”, menită să redistribuie cîștigurile automatizării.
„Lumea ar trebui să învețe să gîndească logic”
De partea cealaltă a baricadei, Jensen Huang, fondatorul Nvidia și arhitect al puterii de calcul care alimentează această epocă a Inteligenței Artificiale, răspunde provocărilor Inteligenței Artificiale cu fermitate și entuziasm. Dacă Amodei vede AI ca pe o furtună care va mătura totul în cale, Huang o consideră un vînt al progresului care va întinde pînzele umanității.
Prezent în iunie 2024 la Paris, la evenimentul Vivatech, Huang a respins vehement previziunile pesimiste: „Sînt în dezacord cu aproape tot ce spune Amodei”. Cu aplomb, el demontează, punct cu punct, ideea că doar cîțiva „aleși” pot sau trebuie să controleze Inteligența Artificială. Pentru Huang, viziunea adversarului său este elitistă, închisă și înfricoșătoare. Nu e admisibil, spune el, ca dezvoltarea tehnologică să fie văzută ca un monopol moral sau ca un pericol ontologic.
În ochii lui Huang, nu distrugerea locurilor de muncă este destinul inevitabil, ci transformarea lor. Da, munca se va schimba – inclusiv cea a fondatorului Nvidia –, dar această schimbare este o ocazie, nu o condamnare. „Atunci cînd o companie devine mai productivă, ea angajează mai mult, nu mai puțin – atîta timp cît are idei.” Iar aici este cheia: inovația nu omoară locuri de muncă, ci lipsa de viziune o face.
Dincolo de teorie, Huang propune o metaforă revelatoare: AI este precum un copil genial, care a citit toate cărțile lumii, de la romane de aventuri la tratate istorice, dar care, fără un ghid, fără un profesor, rămîne o promisiune neterminată. Așa cum nu am lăsa un copil, oricît de inteligent, să navigheze singur prin lume, tot așa, nici AI nu poate fi lăsată fără context, fără limite, fără reflecție umană. Educația, spune el, rămîne o ancoră.
Despre cod și programare, Huang are o viziune echilibrată: nu toată lumea trebuie să știe cum se scrie un cod, însă toată lumea ar trebui să învețe să gîndească logic. Codul nu este un scop în sine, ci un exercițiu al gîndirii. Întrebat ce contează mai mult între biologie și matematică, Huang răspunde cu seninătate: „Matematica. Și, bineînțeles, științele fundamentale”.
Cînd vine vorba de reglementare, Huang nu este un libertarian fără frîne. Dimpotrivă, el pledează pentru o reglementare a aplicațiilor, nu a inovației în sine. Ceea ce contează este transparența: „Nu-mi spuneți «Aveți încredere», dacă dezvoltați ceva într-o cameră întunecată. În medicină, totul este deschis, verificat, publicat. De ce ar fi AI diferită?” Chiar și acuzația că AI consumă prea multă energie este, în opinia sa, o neînțelegere. Dimpotrivă, afirmă el, fără AI nu vom putea niciodată controla plasma într-un reactor de fuziune nucleară. Dacă AI cere resurse, ea poate și să le optimizeze. Într-o lume care irosește 4% din energia globală doar pentru telefoane inteligente, AI ar putea deveni un aliat al sobrietății tehnologice.
Ce vom alege
Astfel, se conturează două lumi paralele. Una, în care omul este o specie amenințată de propria creație, forțat să coabiteze cu „Einsteini în serie”, într-un peisaj în care inteligența nu mai este exclusiv umană. Alta, în care omul și mașina colaborează, își potențează reciproc capacitățile și în care fiecare salt tehnologic este o treaptă urcată, nu o prăpastie deschisă.
Două viziuni. Două drumuri. Ambele încărcate de intenții bune, ambele susținute de minți influente. Însă, dincolo de optimismul calculat al lui Huang sau de pesimismul responsabil al lui Amodei, întrebarea rămîne: avem oare înțelepciunea de a alege nu doar calea cea mai sigură, ci și pe cea mai umană?
Credit foto: Wikimedia Commons
