Recent, primarul Sectorului 3 din București, Robert Negoiță, a anunțat că în sectorul pe care îl păstorește nu vor mai exista chioșcuri de ziare, motivînd că „Nu mai e nevoie de presă scrisă”.
În decembrie, Universitatea Oxford a desemnat sintagma anului: „brain rot”, degradare mentală. Deși conceptul pare abstract și oarecum familiar, Oxford l-a definit ca fiind deteriorarea stării intelectuale, cauzată de consumul excesiv de conținut online. Iar „putrezirea creierului”, potrivit oamenilor de știință care au studiat fenomenul, nu este metaforică, ci cît se poate de reală: folosirea compulsivă a Internetului afectează concret materia cenușie și funcționarea creierului, la nivel biologic.
Putrezirea creierului
În ultimii ani, numeroase studii academice realizate de instituții precum Harvard Medical School, Universitatea Oxford și King’s College London au evidențiat efectele negative ale utilizării excesive a Internetului asupra creierului. Cercetările arată că expunerea constantă la fluxul digital afectează materia cenușie, reduce capacitatea de concentrare, slăbește memoria și distorsionează procesele cognitive. Regiunile cerebrale implicate în atenție, memorie și interacțiune socială sînt cele mai vulnerabile, mai ales din cauza multitasking-ului și a atenției divizate între multiple surse media.
Mai multe studii indică o asociere clară între folosirea intensă a Internetului și reducerea materiei cenușii în zonele prefrontale ale creierului. În cazurile de dependență digitală au fost observate chiar modificări structurale ale creierului, iar unii cercetători avertizează că expunerea excesivă la tehnologie digitală, în perioada de dezvoltare a creierului, ar putea duce la ceea ce numesc „demență digitală”.
Oboseala cognitivă
Oboseala cognitivă este un alt efect al hiperconectării informaționale. În mediul digital, expunerea constantă la fluxuri rapide de informații, notificări și titluri fragmentate favorizează apariția unei forme subtile, dar persistente, de oboseală cognitivă. Mintea, obligată să comute frecvent între subiecte, surse și tonuri contradictorii, consumă mai multă energie pentru a filtra, evalua și reține informațiile esențiale.
Spre deosebire de lectura pe hîrtie, care presupune un ritm mai stabil și un spațiu de concentrare mai bine delimitat, navigarea digitală încurajează o atenție dispersată. Studiile arată că această suprastimulare constantă poate reduce capacitatea de sinteză, accentuînd senzația de saturație mentală și diminuînd plăcerea actului de a fi informat. Un studiu realizat în 2018 de specialiști în psihologia memoriei de la Universitatea Stanford, pe baza unui deceniu de date, a arătat că utilizatorii care interacționează frecvent cu mai multe platforme online suferă o diminuare semnificativă a memoriei și a capacității de concentrare. Fenomenul este confirmat de cercetători de renume: Earl Miller, neurocercetător la MIT, avertiza în 2022 că trăim într-o „epocă a degradării cognitive”.
La rîndul său, Gloria Mark, autoarea cărții Attention Span, a documentat scăderea accelerată a capacității de atenție: dacă în 2004 oamenii reușeau să se concentreze asupra unui ecran, în medie, două minute și jumătate, în 2012 media era de 75 de secunde, iar în ultimii ani a scăzut la doar 47 de secunde. Potrivit cercetătoarei, această tendință este alarmantă la întregul nivel social.
Un efect nociv adițional este fenomenul cunoscut ca doomscrolling – consum compulsiv de știri negative, adesea dramatice. Cercetări recente arată că acesta nu doar că amplifică anxietatea, dar se corelează cu scăderea semnificativă a capacității de memorare, de concentrare și crește riscul de propagare a dezinformării.
Tipar vs digital
Afirmația primarului Negoiță, cum că nu mai este nevoie de presă scrisă, rostită cu o nonșalanță administrativă, trădează o viziune îngrijorătoare: aceea că ziarul tipărit și, de ce nu, poate și cărțile au devenit un anacronism, relicve de care trebuie să ne debarasăm pentru a face loc viitorului digital. Însă acest viitor digital nu riscă oare să ne sărăcească, să ne facă mai confuzi și mai ușor de manipulat? Într-o societate digitală, în care informația a devenit instantanee, cînd zeci de titluri ne invadează telefoanele în fiecare oră, algoritmii decid ce vedem, iar viteza cu care consumăm conținutul e aproape neverosimilă.
În acest haos informațional, presa tipărită oferă ceva de care pare că am uitat: timp de reflecție. Un ziar pe hîrtie sau o revistă culturală nu îți solicită atenția prin notificări și nu te obligă să faci scroll printre reclame. În schimb, îți oferă un traseu editorial coerent, un spațiu finit în care articolele sînt scrise, editate și plasate cu grijă. Cititul devine astfel o experiență mai așezată, mai profundă. Nu reacționezi compulsiv, apăsînd butoane de like, ci reflectezi. Nu sari de la o frază la alta, ci înțelegi contextul, îți formezi pe îndelete o opinie. Căci această diferență de ritm are implicații cognitive majore, demonstrate de o serie de studii internaționale.
Numeroase cercetări au comparat eficiența învățării și a reținerii informației în funcție de suportul folosit: hîrtie sau ecran. Concluziile sînt clare și s-ar rezuma astfel: înțelegerea în profunzime a unui text se realizează mai bine cînd e citit de pe hîrtie și nu de pe un ecran.
În 2016, Geoff Kaufman, profesor la Institutul de Interacțiune Om-Computer de la Carnegie Mellon University, împreună cu Mary Flanagan, profesoară la Dartmouth College, au publicat un studiu intitulat „High-Low Split: Divergent Cognitive Construal Levels Triggered by Digital and Non-digital Platforms“. Cercetarea a analizat impactul cognitiv al lecturii aceluiași text în format tipărit și în format digital. Rezultatele au arătat diferențe semnificative în funcție de suportul folosit: participanții care au citit pe hîrtie au obținut un scor de 66% la întrebările care presupuneau raționamente abstracte, comparativ cu 48% în cazul celor care au citit pe ecran. Această concluzie a fost susținută și de un alt studiu, realizat în 2020 de o echipă de cercetători din Norvegia și Franța, publicat în revista Frontiers in Psychology.
Deși nivelul de înțelegere generală a textului a fost similar între cei care au citit pe ecran și cei care au folosit versiunea tipărită, ordonarea corectă a evenimentelor și memorarea pasajelor-cheie au fost semnificativ mai bune în rîndul celor care au citit de pe suport fizic. Explicația, spun cercetătorii, ține și de asocierea dintre conținutul citit și actul fizic de a întoarce pagina. Acest gest implică o ancorare senzorială, tactilă și vizuală, care facilitează memorarea, fiind comparabilă cu modul în care reținem mai bine o țară pe care am vizitat-o decît una despre care doar am citit. Hîrtia tipărită oferă așadar „ancore spațiale”, cititorul își amintește unde anume era un pasaj în pagină, unde a simțit o emoție, cum s-a construit argumentul.
Pe de altă parte, cititul pe ecran creează doar iluzia înțelegerii – aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătoarele Lauren Singer Trakhman și Patricia Alexander, de la Universitatea Maryland. Studiul condus de acestea a conchis că tinerii au impresia că înțeleg mai bine textele digitale pentru că le citesc mai rapid, dar în realitate rețin mai puțin.
Rolul presei scrise în era Inteligenței Artificiale
Digitalizarea majorității mijloacelor de informare și generalizarea rețelelor sociale au modificat profund modul în care publicul consumă știrile. Oferta informațională s-a diversificat semnificativ, apărînd noi voci care produc conținut fără a avea neapărat o pregătire jurnalistică. Astfel a luat amploare ceea ce mulți numesc „jurnalismul subiectiv”.
Potrivit unui studiu recent realizat în Franța, 63% din francezi recunosc că le este dificil să-și formeze o opinie clară asupra actualității din cauza proliferării zvonurilor, a informațiilor false și a dezinformării din știrile luate din online. Fenomenul este amplificat și de apariția Inteligenței Artificiale, care bulversează și mai mult regulile tradiționale ale jocului mediatic. În Franța, potrivit studiului, oamenii continuă să acorde un credit mai mare presei scrise decît știrilor luate din online: 80% din respondenți declară că au cea mai mare încredere în presa scrisă, comparativ cu doar 27% pentru știrile din online.
Un alt atu al presei scrise este capacitatea de a aprofunda subiectele și de a aduce perspective noi, oferind cititorilor șansa de a învăța și de a reflecta. 68% din cititorii constanți ai presei scrise au declarat că urmăresc actualitatea în principal pentru a-și forma o opinie și a-și dezvolta gîndirea critică. Bunăoară, studiul conchide că, în Franța, publicațiile tipărite, cu tradiție și considerate emblematice, au încă un viitor promițător.
Nu toți oamenii trăiesc în online
O societate care declară că „nu mai e nevoie de presă scrisă” e o societate care ignoră, de fapt, oamenii și nevoile lor. Desigur, presa trebuie să se adapteze. Formatul digital are avantaje: acces rapid, interactivitate, multimedia. Dar a echivala modernizarea cu eliminarea presei scrise ar fi o eroare fundamentală. Este ca și cum ai spune că nu mai avem nevoie de cărți tipărite pentru că există audiobook-uri. Sau că nu mai avem nevoie de biblioteci pentru că avem Google.
Modernizarea benefică înseamnă coexistența progresului cu trecutul. Presa scrisă și cea digitală se pot susține reciproc. Un editorial apărut în print poate fi distribuit online. O anchetă publicată digital poate fi republicată în revistă. Dacă renunțăm la tipar e mai mult decît renunțarea la un format: e pierderea unui mod de a gîndi.
Să spui că „nu e nevoie de presă scrisă” nu înseamnă doar să închizi chioșcuri. Înseamnă să te închizi, de bunăvoie, în limitele spațiului digital. Care, dacă nu sîntem atenți, poate deveni o închisoare, păzită de algoritmi.
Credit foto: Wikimedia Commons
