În vremuri politice turbulente, instituțiile academice de cercetare și universitățile de vîrf devin adesea ținte ale retoricii populiste și raze ale speranței deopotrivă. Pentru alegătorii dezamăgiți de „elite” și de statu quo, învățămîntul superior poartă răspunderea pentru crearea clasei politice vinovate de toate neajunsurile societății. Și totuși, în fața atîtor crize globale – ecologice, geopolitice, economice, sociale, tehnologice și de sănătate –, lumea are nevoie mai mult decît oricînd de soluții noi, de cercetare independentă și de viitori lideri bine pregătiți.
În Statele Unite, administrația președintelui Donald Trump și o parte importantă a electoratului văd în universități un „sistem” național și global rău intenționat și un teatru de luptă major al războaielor culturale de durată din țară. Administrația a redus finanțarea federală pentru activitatea de cercetare a universităților, a amenințat cu revocarea scutirii de impozite și a cerut reforme instituționale care limitează autonomia și libertatea universitară. Unele universități americane au decis să întrerupă sau să anuleze programele de cercetare și să restrîngă recrutarea de cadre didactice.
Ceea ce este o tragedie, și nu doar pentru SUA. Cercetarea științifică „de frontieră” [cercetare avansată în domenii noi și emergente – n. trad.] și educația reprezintă bunuri publice globale. Noile idei și inovații din domeniile Inteligenței Artificiale, schimbărilor climatice, sănătății, inegalității și geopoliticii sînt folositoare întregii omeniri, indiferent de locul în care sînt generate. Avînd în vedere că universitățile americane se confruntă cu presiuni politice fără precedent, restul lumii trebuie să își intensifice eforturile de a sprijini cercetarea, educația și inovația la cel mai înalt nivel.
Acest lucru va necesita acțiuni coordonate ale universităților, care ar trebui să lanseze noi proiecte de cercetare și să recruteze cadre didactice care doresc să se mute din SUA pentru a-și continua activitatea într-un mediu mai primitor și mai productiv. De asemenea, va fi nevoie de noi investiții semnificative din partea sectoarelor public și privat.
Există deja semne încurajatoare că acest lucru începe să se întîmple. Fundația canadiană University Health Network a lansat recent o inițiativă de colectare a 30 de milioane de dolari, pentru a recruta din întreaga lume o sută de oameni de știință de top, aflați la început de carieră. Guvernul britanic pregătește un program de 50 de milioane de lire sterline (67 de milioane de dolari) pentru a atrage în Marea Britanie talente internaționale din domeniul cercetării. Guvernul francez a anunțat o platformă „Alege Franța pentru știință”, care va finanța 50% din inițiativele de atragere a talentelor internaționale către universitățile și instituțiile de cercetare franceze. Iar pe 5 mai, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a ținut un discurs înflăcărat despre o nouă inițiativă, „Alege Europa pentru știință”, care va include un pachet de 500 de milioane de euro (562 de milioane de dolari) (pentru perioada 2025-2027), pentru a face din Europa un „magnet pentru cercetători”.
Dar, oricît de impresionante ar fi aceste anunțuri, eforturile sectorului public nu vor fi suficiente. Însumate, toate inițiativele publice anunțate pînă acum reprezintă mai puțin decît finanțarea federală pentru cercetare pe un an a unei singure universități majore din SUA. Mai rău, majoritatea guvernelor se confruntă cu constrîngeri fiscale foarte stricte și nu își pot permite să acopere deficitul de finanțare a cercetării la nivel mondial. E nevoie de intervenția donatorilor privați.
Chiar dacă sprijinul privat acordat universităților americane le-ar putea ajuta să facă față pierderii finanțării federale, resursele financiare în sine nu vor rezolva atacul Guvernului asupra libertății academice. Presiunea politică nejustificată a sporit deja riscul unui exod al cadrelor didactice din SUA. Un sondaj realizat în martie de revista Nature în rîndul oamenilor de știință stabiliți în SUA a arătat că 75% din respondenți își căutau locuri de muncă în străinătate, în special în Europa și Canada. O analiză Nature a datelor despre cereri și oferte de locuri de muncă din luna aprilie a confirmat începutul unui exod academic american.
Atacul lui Trump asupra libertății academice îi îngrijorează și pe studenți. Pentru candidații internaționali care doresc să studieze în SUA, nu mai contează doar clasamentul sau reputația unei instituții. Principala întrebare pe care ei și-o pun e dacă vor fi în siguranță, bineveniți și acceptați. Studenții din Orientul Mijlociu, Africa Subsahariană, America Latină și unele părți ale Asiei – în special cei a căror naționalitate ar putea presupune un control suplimentar – sînt din ce în ce mai precauți cu privire la continuarea studiilor universitare în America de astăzi.
În calitate de decan al London Business School, conversațiile mele recente cu potențialii candidați (și cu părinții acestora) sugerează că studenții sînt din ce în ce mai reticenți în ceea ce privește frecventarea instituțiilor de top din SUA, nu din motive de protest, ci din prudență. Studenții la MBA care mai înainte vedeau în școlile americane etalonul de aur își pun acum întrebări elementare, de genul: Unde mă voi simți binevenit? Unde pot fi sigur că viza mea va fi respectată pe durata studiilor mele? Unde îmi pot construi o rețea internațională care să nu fie vulnerabilă la condiții politice nefavorabile?
Pentru universitățile și școlile de afaceri europene, această schimbare creează atît oportunități, cît și responsabilități. Școlile de top din afara SUA trebuie să se asigure că vor fi la înălțimea momentului. Ceea ce presupune să investească mai mult în cadre didactice de talie mondială, să construiască punți de legătură cu industria și cu Guvernul și să își reafirme atașamentul față de valorile fundamentale ale excelenței academice, incluziunii și internaționalismului.
Și mai presupune implicarea donatorilor care doresc să schimbe ceva. De obicei, universitățile și școlile de afaceri britanice și europene cu ambiții globale nu dispun de dotările de miliarde de dolari ale echivalentelor lor americane. Pentru filantropii dedicați societăților deschise, educației incluzive și cercetării de vîrf capabile să schimbe lumea, aceasta e o ocazie unică în viață de a investi în instituții dispuse să-și asume un rol călăuzitor, dar care au nevoie de resurse pe măsura misiunii lor.
Decalajul dintre ambiție și capacitate, dintre ceea ce vrem și ceea ce putem, nu a fost niciodată mai mare. Iar reducerea acestui decalaj ar fi o schimbare majoră. Următoarea generație de lideri privește cu atenție – și decide încotro urmează să se îndrepte.
Serghei Guriev este decan și profesor de Economie la London Business School.
Copyright: Project Syndicate, 2025
www.project-syndicate-org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto: Universitatea Harvard, Wikimedia Commons
