Violoncelista daneză Josefine Opsahl (n. 1992) a concertat la Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărîna, 10-13 iulie.
La Gărîna ați cîntat solo…
Da, într-o formulă unică, alături de violoncelul meu danez, construit acum 150 de ani, arcușul meu francez din 1920 și o pedală de efecte special construită pentru mine. Prin sinteza dintre lumi expresive – acustic și electronic, analogic și digital, tradiție și inovație –, creez singură pe scenă peisaje sonore aproape orchestrale, texturi ambientale, beat-uri crude și universuri sonore frumoase, dramatice și simfonice. Expresia este dramatică, brutală și frumoasă, emoționantă, cinematică, umană, intimă, puternică și cosmică. Designerul meu de sunet, Tomas Kærup, este alături de mine și contribuie la echilibrul experienței sonore din poziția FOH (Front of House) pe tot parcursul concertelor. De altfel, Tomas a susținut și el un concert solo la Gărîna, în dimineața de după concertul meu. Este un producător, sound designer și muzician exceptional.
Ați cîntat compoziții proprii…
Da, mai exact piese de pe cea mai recentă lansare solo a mea, Cytropia, lansată la începutul acestui an. Cytropia este un omagiu adus sintezei dintre epoci, expresii, om și mașină, analog și ambient, un manifest pentru credința în viitor, progres, inovație, creativitate și forța de creație a omului. Cytropia este disponibil atît în format digital, cît și pe vinil și CD, și poate fi cumpărat prin casa mea de discuri Neue Meister sau pe Bandcamp.
Ce așteptări ați avut de la publicul român?
Am cîntat pentru prima dată în România în noiembrie 2024, la festivalul Ora Jazz din Oradea, și a fost un concert absolut copleșitor și minunat, pentru că publicul a fost atît de deschis, receptiv, sensibil și profund implicat în muzică. La Gărîna, publicul s-a lăsat purtat de muzică și cred că a simțit acea „urgență” despre care vorbesc în general în muzica și în concertele mele. Mai ales că Cytropia este un manifest și o chemare la curajul de a fi optimiști în privința viitorului, de a merge pe drumuri noi, de a ne reînnoi culturile și mentalitățile în armonie cu lumea în care trăim acum – pentru a crea împreună o lume mai bună, mai diversă, mai creativă, mai tolerantă și mai sustenabilă.
Care sînt influențele dvs.?
Influențele mele variază de la compozitori precum Igor Stravinsky, Maurice Ravel, Steve Reich și Kaija Saariaho pînă la maeștri ai jazzului precum Miles Davis, punk (cu care îmi încep adesea diminețile alături de o cană mare de cafea), folk, neoclasic și tonuri nordice. Am gusturi foarte diverse, iar în muzica mea combin tot ce îmi place mai mult din diverse genuri. În general, pot spune că ador atunci cînd un artist reușește să transmită ceva puternic pe scenă și prin muzică, și cînd simți că muzica sau arta nu este doar „de formă”, ci poartă o vibrație profundă de „urgență” sau „necesitate”, cînd locul artistului este exact acolo, în acel moment, pe scenă, în muzică, în lume și cu publicul. Asta transcende pentru mine orice gen muzical.
Ați studiat în Danemarca și în SUA. Care sînt diferențele dintre cele două școli?
Școala daneză este foarte „cuprinzătoare”, apreciază procesul lung și individual de învățare, creativitatea și gîndirea independentă. Școala americană este mult mai „riguroasă”, se pun cerințe foarte mari în ceea ce privește tehnica, stăpînirea instrumentului și progresul înainte de a ți se permite să fii creativ(ă). Acest lucru este legat de concurența acerbă de pe scena muzicală americană, care este foarte bine dezvoltată, diversificată și unde nivelul este extrem de ridicat. Trebuie să lupți cu tot ce ai pentru a deveni cel mai bun, altfel nu reziști. Consider că cele două școli se completează foarte bine, cel puțin în cazul meu așa a fost. Asta îți oferă atît partea tehnică, cît și spiritul de luptă și creativitatea în procesul educațional, ceea ce te pregătește complet pentru a deveni un muzician, compozitor și artist modern, inovator și competitiv. Și cred că scena muzicală americană este cu adevărat interesantă și captivantă, există o diversitate mult mai mare de culturi și genuri prezente. În ultimii ani am fost des la New York și de fiecare dată mă simt minunat cînd îmi prezint muzica acolo.
Foto: Corneliu Cazacu
