Putin Întîiul și Vestul

Nu demult, Putin Întîiul s-a rostit printr-un discurs public. „Europa, a spus el în esență, e în grav declin, fiindcă nu mai are valori și busolă.” (De asta, dacă o ștergem de pe fața pămîntului cu o bombă-două nucleare, insinua el, nu-i mare păcat. La urma urmelor, n-a făcut Dumnezeu la fel, cîndva, cu Sodoma și Gomora? Iar europenii, cu LGBT-ul lor, se pare că i-au întrecut și pe sodomiți.)

„Atunci, ia să le dăm noi, Sfînta Rusie, busola! Ia să arătăm Occidentului, într-un gest de compasiune, calea cea dreaptă, de la care nefericiții de liberali și progresiști au abătut lumea”, ar fi continuat el ceva mai tîrziu, înaintea unor apropiați sau acoliți (online, desigur).

„Ca dovadă a nefirescului, la ei cînd moare un politician de opoziție, de obicei nu moare în închisoare, ca la noi, rușii. Nici nu crapă în lagăr. Apoi, cît tupeu să pretinzi să fii îngropat în liniște, fără amenințări, fără arestări, fără trupe de poliție gata să spargă capetele celor veniți să-și aducă omagiul! Așa ceva denotă fragilizarea oricărui simț politic sănătos. Denotă slăbiciunea fatală a Serviciilor și a statului, o laxitate criminală. Cum să nu-i șicanezi pe membrii familiei defunctului, cum să n-o chinui pe mama ticălosului zile de-a rîndul, ca să dai un exemplu convingător celor cu prea multe idei bolnave? Ce, adică, trupul mort al celui declarat inamicul public e bunul familiei? Nu, e tot al statului, adică al meu, Putin Întîiul. Vesticii nu pricep asta și pace, încă de la Antigona. Se vede că drogurile le-au luat mințile. Ce morală firească e asta să lași toți oamenii în voia lor, chiar și pe cei care urzesc din umbră pieirea națiunii și a statului, fie și cu ocazia unei înmormîntări. În Vestul decadent, grozăvie, înmormîntările adversarilor politici sînt libere!!!! Teribil.”

„Într-adevăr, este uimitor pentru mine și în același timp profund imoral că, la vesticii globali, cei care nu sînt pe placul guvernului în funcție nu mor căzînd de la fereastră și nici otrăviți, nici împușcați în casa scării sau pe stradă, ziua în amiaza mare. Nu se sinucid suspect. (Suspect pentru lume, căci la noi se știe bine adevărul.) Nu dispar în închisori. Nu trebuie să fugă din țară. Ba chiar – grozăvie! – li se dă voie să participe la alegeri. Conducătorii lor sînt de-a dreptul smintiți! Iar alegerile – cîtă imoralitate! – nu sînt nici măcar trucate. (Unii le mai «comasează», pe ici, pe colo, dar nu e decisiv.) Vreți o dovadă mai bună de degenerare sistemică? O mărturie mai peremptorie a confuziei valorilor? Și ce să mai zic cînd văd că unii chiar ajung să cîștige alegerile! Trebuie să fii ori nebun (ca un președinte al Americii, altfel mie simpatic), ori senil (ca un altul, antipatic), ca să ții alegeri pe care adversarul tău, care te spurcă în fiecare zi cum îi vine la socoteală, să le și cîștige; asta cînd orice bărbat de stat adevărat și sănătos la corp și la minte ar scoate poliția pe străzi, ar declara legea marțială, ar ataca o țară vecină în scop de diversiune sau măcar ar pune să sară în aer cîteva zeci de blocuri, așa cum am făcut eu, mai demult, cînd eram începător. (De atunci am mai progresat.) E nesănătos și iresponsabil să abandonezi nesilit puterea supremă, atunci cînd o ai.”

„Există, desigur, acțiuni care dovedesc sănătatea mintală și normalitatea valorilor unei națiuni și ale conducătorilor ei. Cum ar fi aceea de a interzice să se rostească anumite cuvinte, precum cel de «război», care pot induce tulburare și dezordini în națiune. E și ridicol: Occidentul nu mai știe ce e familia, dar pretinde mai bine ca noi că știe ce e ăla un «război»? Ei spun că «familie» este ceea ce doi oameni care sînt împreună, indiferent de sex, spun că este. Invers, la noi: spunem că nu e «război» ceea ce noi, Putin Întîiul, zicem că nu este.”

„Vai“, a continuat Putin Întîiul, „Vestul e în criză profundă, nu mai are principii ferme de viață, nu mai crede în tradiție, în Dumnezeu; societatea e fracturată, oamenii se divid după partide, alegerile sînt o loterie, la care cîștigă mereu cine nu te aștepți (nu ca la mine, unde nu cîștig decît eu). Pe scurt, ei sînt liberi să se aleagă, să critice, să-și schimbe partenerul, sau sexul, sau numele, sau țara, sau opiniile, sau dumnezeul. Li se dă voie nu numai să gîndească – o expresie a unei maladii mentale –, ci și să comunice neinspiratele lor gînduri, fără a fi declarați „agenți străini” – culmea smintelii!”

„Dar cea mai evidentă dovadă de degenerare este că la ei, din cînd în cînd, contează omul individual, altul decît Supremul lor. De necrezut! Molecula o ia înaintea masei, grăuntele înaintea lanului, frunza înaintea pădurii, piulița înaintea mașinii, cătușa înaintea lanțului! Vă dați seama că e contra naturii, că produc o inversiune profund toxică și chiar și gîndul la ea mă îngrozește. Ce declin a cunoscut acea civilizație occidentală, altădată măreață! Noroc că individualismul ăsta egoist al lor are și multe excepții. Mai sînt încă destui și la ei – oameni sănătoși la cap – care știu că firul de praf nu merită atenție decît din partea măturii. Iar ăștia, prietenii măturii, sînt și prietenii mei pe care contez. Mai este speranță.”