Monica Pillat și Carmen Brăgaru au întocmit o antologie din poeziile lui Ion Pillat, publicată recent, cu titlul Familia din vers, la Editura Spandugino (încă o bijuterie de bibliofilie, în care versurile sînt însoțite de acuarelele Mariei Pillat-Brateș – pe prima copertă, un tablou în tablou, portretul lui Ion Pillat, avînd în dreapta un peisaj, care se deschide ca o fereastră –, de superbe fotografii de familie și de manuscrise facsimilate). De regulă, antologiile anterioare din lirica pillatiană au fost selecții de poezii, fără criteriu tematic, din volumele publicate de autor, urmînd cronologia acestora. Vinul de altădată, antologie publicată de Monica Pillat și Dana Vasiliu la Editura Baroque Books & Arts, în 2018, a fost prima excepție, selecția poeziilor fiind făcută în funcție de criteriul anunțat chiar din titlu. Elemente de identitate națională, vița-de-vie și vinul au fost două din liniile de forță care au structurat opera poetică a lui Ion Pillat. Momentele petrecute în copilărie, adolescență și tinerețe la Florica, în mijlocul podgoriei create de Ion Brătianu și împlinite de fiul acestuia, Ionel Brătianu, au devenit în memoria poetului imaginea unei grădini edenice. Transfigurate în versuri, amintirile au devenit repere atemporale, „dincolo de mode și timp”.
Familia din vers este a doua antologie ordonată tematic. Punctul de plecare a fost găsit în manuscrisele poetului. Pia și Dinu Pillat, copiii acestuia, sînt beneficiarii a două microantologii, prima cuprinzînd poezii selectate de autor pentru Pia, iar a doua fiind alcătuită chiar de către Dinu, la sugestia tatălui, care i-a lăsat libertatea să aleagă poeziile după criterii proprii. Monica Pillat și Carmen Brăgaru au avut inspirația să continue ideea poetului. Au ajustat mai întîi cele două microantologii pentru Pia și Dinu, apoi au alcătuit alte două microantologii, una dedicată Mariei Pillat-Brateș, soția poetului, alta cuprinzînd poeziile care constituie o cronică afectivă a vieții patriarhale de la Florica și de la Miorcani, cu portrete și stampe sustrase curgerii timpului. Addenda include șapte poezii ale Monicăi Pillat, consonante cu tema volumului. În Argumentul editorial, Carmen Brăgaru îl identifică, în ansamblul acestor patru microantologii, pe Ion Pillat ca pe un Ianus Bifrons, cu o privire îndreptată spre înaintași, cealaltă urmărind soția și copiii cu dragoste și bucuria împlinirii. Lectura poeziilor îl dezvăluie treptat pe Ianus Quadrifrons, a treia privire fiind înălțată către cerul transcendenței, către care țintește lirica modernă, iar a patra ordonînd literele și cuvintele, adunate din pînza de păianjen a căutărilor succesive și caligrafiate apoi, cu calofilie, în laboratorul manuscriselor. La intersecția celor patru priviri se conturează imaginea luminoasă a Familiei din vers, care este cronica afectivă a unei dinastii politice, culturale și viti-enologice. Expresia dinastia politică Brătianu, acreditată de multă vreme în istoriografie și în memorialistică, este recunoașterea contribuției membrilor acestei familii, împreună cu aceea a dinastiei regale, la fondarea și consolidarea României moderne. Ion și Dimitrie Brătianu, apoi Ionel, Vintilă și Constantin Brătianu, urmați de Gheorghe Brătianu, s-au aflat în centrul evenimentelor care au croit albia istoriei românilor de la 1848 pînă la invazia sovietică. Pe cît de hotărîtoare a fost acțiunea dinastiei politice Brătianu în istoria României, pe atît de rodnică a fost dinastia culturală Brătianu-Pillat. Arta retorică a fost exersată cu excelență de Ion și Ionel Brătianu în discursurile parlamentare, care așteaptă încă la Biblioteca Academiei să fie publicate într-o ediție completă. Memorialistica a fost îmbogățită cu scrierile Sabinei Cantacuzino și ale Piei Alimăneștianu, fiicele lui Ion Brătianu și surorile lui Ionel Brătianu. O enigmă și un miracol istoric: poporul român și alte studii ale lui Gheorghe Brătianu au fost și sînt citate în cercetările istorice. În vîrful acestei dinastii culturale a rodit ramura născută din Maria Brătianu, fiica lui Ion și sora lui Ionel Brătianu, căsătorită cu Nicolae Pillat din Miorcanii botoșăneni: Ion Pillat (înălțat de Nicolae Manolescu în cvinta stelară a poeziei române din prima jumătate a secolului trecut, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia și Ion Barbu), Pia Pillat-Edwards și Dinu Pillat (copiii poetului), Cornelia Pillat (soția lui Dinu Pillat) și Monica Pillat (fiica acestora din urmă). Această ramură este denumită de Carmen Brăgaru, în același Argument editorial, „dinastia literară pillatiană”. Cultura viticolă și enologică a fost slujită cu excelență, la Florica, de Ion și Ionel Brătianu în podgoria Ștefănești (mult îndrăgită de Constantin Brâncoveanu), de Vintilă Brătianu în podgoria Sîmburești și de Dinu Brătianu în podgoria Drăgășani.
Sintagma Familia din vers, care se regăsește în secțiunea dedicată universului intim al lui Ion Pillat și în titlul volumului, sintetizează ideea tematică a antologiei și ideea transcenderii timpului prin poezie. În subtitlul Argumentului editorial, Carmen Brăgaru a reluat un vers și jumătate din poezia Stanțe pe un motiv de Ronsard, inclusă în volumul Caietul verde: „Ca timpul și ca moartea e mai tare / Doar versul”. Ce taină, ce putere secretă are versul pentru a fi mai tare ca timpul și ca moartea? Pentru Ion Pillat, versul este haina de sărbătoare a Cuvîntului de la început care se întrupează în autor și în fiecare cititor de poezie. Versul transfigurează cu adierea transcendenței. Volumul Familia din vers înalță dincolo de timp portretele spirituale desprinse din familia Brătianu-Pillat, nu doar o dinastie politică, ci și una culturală, viticolă și enologică. Pentru Ion și Monica Pillat, poezia este o mașină a timpului, alcătuită din litere și cuvinte, care călătorește în trecut și în viitor, pentru ca apoi să iasă din timp, în veșnicia prezentului continuu. În sublimul poem Aci sosi pe vremuri, timpul pendulează pentru Ion Pillat între Calyopi și Maria (bunica, respectiv soția poetului), una coborînd din berlină, alta din trăsură în raiul de la Florica. În poemul De mînă, Monica Pillat se împrietenește cu timpul: „L-am luat în palmă ca pe-un melc / Și i-am cîntat încet să iasă, / Pînă cînd strînsul din adînc / S-a dezmorțit și, iată,-nvie”. Ion Pillat murmură: „Mi-am urzit din sunet și culoare / Din cuvinte dure, zi de zi, / Turnul versului înalt în care / Îmi adorm durerea de-a trăi” (Artă poetică). Iar Monica Pillat adaugă peste timp: „Să stai pe-aceeași bancă / Pe care de demult / Se așezau bunicii, / Cînd ziua se stingea... // Să ai în ochi colina, / Copacii neatinși / De timp; pe cer să treacă / În stol aceiași nori... // Dar cum să se întîmple / Cu mine-așa ceva, / Cînd umbra se întinde / Să-nghită tot ce-a fost? // Dar cînd m-aplec pe foaia / Caietului tăcut, / Colina de cuvinte / Se-arată împrejur. // Atunci mă pun pe banca / De litere și văd / Aceeași înserare / La care se uitau / Bunicii altădată”.
Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.
