Violență în școli. Elevi care își bat profesorii. Copii dependenți de rețele sociale. Copii care ucid. Nu sînt doar știri, este realitatea unei copilării alterate și pline de pericole. Dar este copilăria de azi mai plină de pericole și mai violentă decît cea de ieri? Cînd nu exista Internetul, copiii se confruntau și ei cu riscuri. Accidente, violență fizică, abuzuri din proximitate, anturaje periculoase. Însă pericolele erau concrete, violența localizabilă: învățai unde să nu mergi, pe cine să eviți, știai cînd trebuie să te întorci acasă. Și, odată cu intrarea în casă, se reinstala, cel puțin simbolic, siguranța.
Astăzi, această graniță a dispărut. Internetul a schimbat radical natura pericolului: l-a dematerializat și l-a adus în cameră, pe telefon, în intimitatea copilului. L-a influențat continuu, fără filtre. Telefonul, tableta sau laptop-ul au devenit porți permanente către interacțiuni, imagini și mesaje pe care copilul nu le poate evalua singur.
Copiii, la mîna Internetului
Un studiu recent, realizat de Salvați Copiii România, arăta o realitate greu de ignorat: aproape 80% din copii navighează pe Internet fără nici o restricție de acces, iar două treimi nu au limite privind timpul petrecut online. Datele nu sînt doar îngrijorătoare, ci revelatoare pentru felul în care s-a schimbat copilăria în ultimele decenii, căci studiul scoate la iveală un nivel ridicat de vulnerabilitate digitală în rîndul minorilor, într-un context în care utilizarea rețelelor sociale devine aproape universală încă de la vîrste fragede.
Potrivit organizației, expunerea identității digitale este alarmantă: peste o treime dintre copiii cu vîrste între 12 și 14 ani au profiluri publice pe rețelele sociale, ceea ce facilitează contactul cu persoane necunoscute. Aproape un copil din doi a fost abordat de străini online, iar dintre aceștia, aproximativ 30% au raportat situații de hărțuire sau interacțiuni inconfortabile. Peste două treimi dintre copii spun că au fost expuși la conținuturi traumatizante sau înfricoșătoare, iar cyberbullying-ul este un fenomen larg răspîndit: 60% din minori au fost martori la astfel de situații.
Datele arată și o utilizare excesivă a Internetului: peste 70% din copii petrec cel puțin trei ore online zilnic, ceea ce crește semnificativ probabilitatea expunerii la conținut periculos. Rețelele sociale sînt utilizate pe scară largă inclusiv de copiii de 12-14 ani, iar peste o treime dintre aceștia au conturi publice, accesibile oricui. În același timp, 60% din copii au intrat în contact cu provocări periculoase online (challenge-uri), iar o parte dintre ei participă activ la astfel de trend-uri riscante. Un alt aspect îngrijorător îl reprezintă publicitatea la substanțe interzise minorilor, precum alcoolul, nicotina sau anumite medicamente, care ajunge la majoritatea copiilor, mai ales la adolescenții mai mari. Deși puțini recunosc achiziții online, aceste situații indică vulnerabilități reale în controlul accesului. În plus, 68% din copii au întîlnit conținut nepotrivit sau înfricoșător, iar 24% recunosc că ascund sau au ascuns activitatea online față de părinți.
Cercetarea relevă și lipsa unor măsuri eficiente de supraveghere: 66% din copii nu au limite privind timpul petrecut online, aproape 80% au acces nelimitat la site-uri, iar aplicațiile de control parental sînt rar utilizate. În acest context, Salvați Copiii România a solicitat măsuri legislative și administrative urgente, care să includă interzicerea totală a accesului la rețelele sociale pentru copiii sub 13 ani și acces condiționat pentru minorii între 13 și 15 ani, doar cu acordul explicit al părinților. Organizația a cerut și sancțiuni reale pentru platformele care permit crearea de conturi de către minori fără verificare, precum și introducerea obligatorie a educației digitale și a siguranței online în curriculumul școlar. Totodată, Salvați Copiii a solicitat autorităților responsabile de educație, protecția copilului și reglementarea mediului digital să trateze siguranța minorilor online ca pe o prioritate de politică publică, prin politici coerente de prevenție, educație digitală și intervenție.
Iluzia siguranței
Cercetarea efectuată de Salvați Copiii nu este o excepție, ci se înscrie într-un corp larg de studii internaționale. Recent, UNICEF a atras atenția privind siguranța copiilor online: riscurile digitale nu pot fi comparate direct cu cele tradiționale, pentru că ele acționează continuu și transversal asupra dezvoltării emoționale. Organizația Mondială a Sănătății vorbește, la rîndul său, despre creșterea anxietății, a tulburărilor de somn și a simptomelor depresive în rîndul copiilor și adolescenților, corelate cu expunerea excesivă la mediul online și la rețelele sociale.
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale acestei realități este iluzia siguranței. Copilul stă acasă, aparent protejat, sub privirea adultului, dar în același timp poate fi expus la hărțuire, presiune sexualizată, violență simbolică sau manipulare emoțională. Spre deosebire de pericolele de altădată, acestea nu lasă urme vizibile și nu se manifestă printr-un eveniment singular. Ele se acumulează, se repetă și devin parte din fundalul cotidian al copilăriei.
Cyberbullying-ul este un exemplu elocvent. Bullying-ul a existat dintotdeauna, însă forma sa digitală schimbă radical datele problemei. Căci agresiunea nu se mai oprește la poarta școlii, nu mai are un program și nu mai poate fi evitată prin retragere. Mesajele rămîn, se redistribuie, se multiplică. Studii realizate de OECD arată că efectele psihologice ale cyberbullying-ului sînt adesea mai severe și mai de durată decît cele ale bullying-ului tradițional, tocmai pentru că victima nu mai are un spațiu de refugiu. La aceasta se adaugă expunerea precoce la conținuturi nepotrivite sau traumatizante. Conform cercetărilor Pew Research Center, copiii și adolescenții întîlnesc mult mai devreme decît generațiile anterioare imagini violente, sexualizate sau conspiraționiste, iar capacitatea lor de a le procesa critic este limitată. În lipsa unei medieri adulte, aceste conținuturi pot distorsiona percepția asupra lumii, asupra relațiilor și asupra propriei identități.
Un alt fenomen specific copilăriei contemporane este normalizarea pericolului sub formă de divertisment. Provocările riscante, viralizate pe platformele sociale, transformă comportamentele periculoase în instrumente de vizibilitate și apartenență. Studiile UNICEF arată că participarea la astfel de trend-uri este adesea legată de nevoia de acceptare socială, nu de dorința de a sfida regulile. Pericolul devine conținut, iar riscul este estompat de estetizarea lui.
Tăcerea copiilor
Poate cel mai îngrijorător aspect este tăcerea copiilor. Potrivit cercetării realizate de Salvați Copiii România, în fața acestor riscuri, majoritatea copiilor aleg să ignore problema, în timp ce doar 5% cer ajutorul unui adult, ceea ce indică un deficit major de sprijin și comunicare. Faptul că doar un procent infim cer ajutorul unui adult nu indică lipsă de curaj, ci o ruptură profundă de comunicare. Copiii se tem că nu vor fi înțeleși, că vor fi pedepsiți sau că li se va restricționa accesul la mediul digital, care a devenit pentru ei și spațiu de socializare, și spațiu de validare. În acest fel, responsabilitatea este transferată implicit asupra copilului, care ajunge să gestioneze singur riscuri pe care nu le poate controla.
Am alterat copilăria copiilor noștri?
Da. N-am făcut-o din cruzime, din neglijență deliberată și, în nici un caz, din lipsă de iubire. Am făcut-o printr-un amestec de grabă, teamă, comoditate și fascinație pentru progres. Am creat un spațiu digital vast și profitabil, apoi am cerut copiilor să se adapteze singuri la el. Copilăria a fost alterată în momentul în care am schimbat ritmul ei. Copiii și-au pierdut timpul interior al copilăriei. Spațiul acela de experiment fără public, de greșeală din care să învețe, de maturizare lentă. Copilul de astăzi este adesea expus înainte de a fi pregătit, evaluat înainte de a se descoperi și conectat înainte de a înțelege ce presupune această conexiune. Copiii nu mai au timp să se plictisească, să rătăcească, să inventeze singuri sensuri. Le-am umplut timpul cu stimuli, ecrane, activități, explicații. Am confundat protecția cu controlul și libertatea cu accesul nelimitat. În dorința de a-i feri de pericolele vizibile, i-am expus unor riscuri mai greu de recunoscut.
Am alterat copilăria cînd am mutat-o din spațiul explorării în spațiul performanței. Copiii au ajuns să se evalueze constant prin like-uri. Le-am creat nevoia de vizibilitate înainte de a le da instrumentele interioare pentru a înțelege ce presupune vizibilitatea. Identitatea lor se formează sub privirea publică, nu în intimitate. Am alterat copilăria cînd am delegat educația emoțională algoritmilor. Rețelele sociale, platformele video, jocurile online au ajuns să le modeleze fricile, dorințele și standardele.
Dar există o nuanță esențială: a altera nu înseamnă a distruge definitiv. Copilăria nu este un obiect fragil pe care l-am scăpat pe jos și s-a spart iremediabil. Este un proces viu, care poate fi reparat, recalibrat, redeschis. Sîntem însă dispuși să recunoaștem asta fără a ne apăra reflexiv? Pentru că doar din recunoașterea vinei se poate naște responsabilitatea și, astfel, repararea unei greșeli.
Credit foto: Wikimedia Commons
