Cînd era ministru de Finanțe al Franței în anii 1960, fostul președinte francez Valéry Giscard d’Estaing s-a plîns de „privilegiul exorbitant” pe care poziția dolarului, ca principală monedă de rezervă a lumii, îl conferea Statelor Unite. Acest lucru însemna, în esență, că SUA puteau să se împrumute la rate scăzute ale dobînzii, să înregistreze deficite comerciale mari și persistente și să tipărească bani pentru a-și finanța deficitele bugetare. D’Estaing nu și-ar fi putut imagina niciodată că SUA vor lăsa ca aceste avantaje să le scape printre degete.
De la revenirea la Casa Albă în ianuarie, președintele american Donald Trump a distrus sistematic încrederea în dolar atît pe piețele financiare globale, cît și în rîndul guvernelor și băncilor centrale. Pentru început, Trump a plasat finanțele publice americane pe o traiectorie mai puțin durabilă chiar decît înainte de preluarea mandatului.
Atunci cînd Trump și-a început al doilea mandat, deficitul bugetar al SUA crescuse deja la 6,2% din PIB, cu un grad aproape complet de ocupare a forței de muncă, în timp ce raportul datorie publică/PIB crescuse la aproximativ 100%. Dar lucrurile sînt pe cale să se înrăutățească. Departe de a face ordine în chestiunile fiscale ale Americii, Trump și susținătorii săi din Congres au promovat „Big, Beautiful Bill”, o lege fiscală și de cheltuieli care va adăuga, potrivit estimărilor agenției federale independente Congressional Budget Office (CBO), aproximativ 3,4 trilioane de dolari la deficitul bugetar în următorul deceniu.
În prezent, raportul datorie publică/PIB al Americii e pe cale să ajungă, pînă în 2030, la un nivel mult mai mare decît cel de la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cînd SUA beneficiau de o demografie mult mai favorabilă. Spre deosebire de perioada postbelică, economia americană de astăzi nu are capacitatea să crească pentru a reduce povara datoriei. Nu este de mirare că principalele agenții de credit, precum Moody’s, au retras SUA rating-ul AAA.
Trump subminează și mai mult încrederea în dolar prin aparenta sa lipsă de interes pentru menținerea inflației sub control. Inflația se situează în prezent peste ținta de 2% a Rezervei Federale a SUA (Fed) și riscă să crească și mai mult, din cauza taxelor vamale agresive ale lui Trump pentru importurile străine, care au atins niveluri nemaiîntîlnite în ultimii 100 de ani. Cu toate acestea, Trump face presiuni asupra Fed pentru a reduce ratele dobînzilor cu 1-2 puncte procentuale și semnalează că intenționează să numească un „împăciuitorist” al politicii monetare care să-i urmeze actualului președinte Fed, Jerome Powell, al cărui mandat expiră în mai 2026.
Mai rău de atît, Trump a pus la îndoială promisiunea Americii de a-și onora pe deplin angajamentele privind datoria. În primele proiecte de lege ale „Big, Beautiful Bill” a fost inclusă o dispoziție care permite impunerea unei „taxe de răzbunare” de pînă la 20% asupra proprietarilor străini de active americane, inclusiv obligațiuni de trezorerie, dacă aceștia provin din țări cu politici fiscale pe care administrația Trump le consideră „nedrepte” față de SUA. În plus, consilieri-cheie ai lui Trump au sugerat măsuri care să oblige băncile centrale străine să transforme bonurile de trezorerie americane pe care le dețin în obligațiuni americane pe 100 de ani, fără plata cupoanelor, ca parte a acordului Mar-a-Lago propus.
Adăugați la toate acestea disprețul evident al lui Trump față de statul de drept; piețele văd puține motive să aibă încredere în SUA. Acest lucru explică de ce dolarul s-a depreciat cu peste 10% de la începutul anului 2025, înregistrînd în prima jumătate a unui an cea mai slabă performanță din 1973 încoace. Acest derapaj e cu atît mai frapant, în condițiile în care Trump a majorat radical taxele vamale, iar decalajul ratei dobînzii pe termen scurt față de alte economii majore a crescut – evoluții care ar fi trebuit să stimuleze valoarea dolarului.
Un alt indiciu al prăbușirii încrederii pieței în SUA este creșterea de peste 25% a prețului aurului în ultimele șase luni. Iar randamentul obligațiunilor de trezorerie pe zece ani – care a crescut după ce Trump și-a anunțat tarifele de „Ziua eliberării” la începutul lunii aprilie – rămîne ridicat, în ciuda turbulențelor considerabile de pe piața bursieră – care, în mod normal, ar fi declanșat o migrare către siguranța percepută a pieței obligațiunilor de trezorerie americane.
Mesajul nu putea fi mai clar: piețele sînt nemulțumite de direcția politicii economice a administrației Trump. Problema lui Trump este că, spre deosebire de politicieni, piețele nu pot fi supuse presiunilor sau excluderilor din partid. Dacă refuză să țină cont de avertismentele investitorilor, așa cum par să o facă, SUA ar trebui să se pregătească pentru o criză a dolarului și a pieței obligațiunilor în perioada premergătoare alegerilor intermediare de anul viitor. Zilele în care lumea lăsa America să trăiască peste posibilitățile sale se apropie rapid de sfîrșit.
Desmond Lachman, Senior Fellow la American Enterprise Institute, a fost director adjunct al Departamentului de elaborare și revizuire a politicilor al Fondului Monetar Internațional și strateg economic-șef pentru piețele emergente la Salomon Smith Barney.
Credit foto: Wikimedia Commons
