De curînd, Meta a anunțat că renunță, pe Facebook și Instagram, la așa-numitul fact-checking. Un strigăt de entuziasm, drept răspuns, a țîșnit din piepturile trumpiștilor, „suveranștilor”, „nativiștilor”, în general iliberalilor de toate felurile și autobotezați în fel și chip, inclusiv ale celor autohtoni. „De ce se descotorosește Facebook de inchiziția de extremă-stînga?“, întreabă unul dintre aceștia, care de altfel se folosește abundent, aproape zilnic, de această damnabilă „inchiziție”: „Pentru că, sub impresia apropiatului acces la Casa Albă al lui Donald Trump, Meta a început în fine să vrea să se pună bine cu noua putere, revizuindu-și practica eminamente iliberală de a cenzura opinii prin intermediul unor așa-ziși «fact-checker-i», controlori de așa-zise «fapte», în fapt inchizitori ultraprogresiști, angajați să cenzureze opinii conservatoare” (Petre M. Iancu).
Nu cred defel că, în pofida unor erori și exagerări recunoscute, sistemul de fact-checking poate fi comparat, fie și pe departe, cu o inchiziție, fie și una „ultraprogresistă”. De asemenea, sînt convins că de foarte multe ori au fost cenzurate, într-adevăr, dezinformări grave, denaturări inacceptabile ale realității și nu suprimate simple opinii. Oricum, sistemul putea fi îmbunătățit, nu desființat, focalizat mai bine asupra faptelor, nu opiniilor. Dar să admitem, de dragul demonstrației și spre a nu pune la îndoială buna-credință a autorului citatului, că a fost adevărată pînă acum cenzura „inchizitorială” de extremă-stînga, impusă de sus, la Facebook. Oare atunci trebuie să sărbătorim „eliberarea”? A cîștigat ideea de libertate a cuvîntului? Cenzurarea opiniilor de către guverne a primit o lovitură strașnică? Nicidecum. Autorul însuși recunoaște că Meta s-a schimbat deoarece vrea să se pună bine cu noua putere de la Washington. Dar e pudic față de amănunte. Să fim atunci noi mai direcți: de ce s-a pocăit Meta? Fiindcă duiosul Donald Trump l-a amenințat cu închisoarea pe viață pe Mark Zuckerberg, pe motiv că ar fi conspirat împotriva sa în timpul alegerilor din 2020. Or, Trump – se știe – e răzbunător și „ține minte”. Așa că Mark, care n-are stofă de martir al libertății de expresie, a luat drumul Canossei – adică a făcut o excursie la Mar-a-Lago –, apoi a donat un milion pentru inaugurarea președintelui și a numit un promotor de „lupte marțiale hibride” (MMA), dar amic cu Trump, în consiliul director al Meta. Adică, pe scurt, o politică, să zicem, poate pe alocuri iliberală, a fost abandonată, dar nu de bunăvoie și din convingere că libertatea a fost în pericol, ci sub amenințare și șantaj cu acțiuni împotriva companiei. S-a cerut, în plus, ca la Mafia, și un preț pentru „împăcare”, care s-a plătit. Un specialist în ale bătăușilor, amic cu „bătăușul cel Mare”, a fost integrat printre iubitorii Inteligenței Artificiale din consiliul de administrație al Meta. Foarte liberală, deschisă, adorabilă pocăință! Își închipuie cineva că, după ce Trump va fi președinte, vederile de stînga, anticonservatoare și mai ales anti-Trump nu vor fi persecutate, promotorii lor – presați economic, mediile care le propagă – acuzate de propagandă dușmănoasă și tîrîte în procese oneroase etc.? Că cel care amenință deja pe toată lumea – inclusiv prieteni și aliați (Canada, Danemarca) – va tolera stoic criticile ce nu vor întîrzia să apară?
Între timp și fără a mai aștepta inaugurarea conducătorului „lumii libere” (care susține și azi, împotriva tuturor evidențelor, că în 2020 „s-au furat alegerile”), la noi cîțiva jurnaliști din instituții media care se opun consecvent derivei legionaroide, radicalizate, fascistoide etc. sînt atacați fizic pe stradă – cum s-a întîmplat recent la un miting AUR. Amenințările curg pe Internet. Antisemitismul e în creștere. Autoritățile reacționează timid și sînt evident în derivă. Mai insidios, unii dintre jurnaliștii antipatici „suveraniștilor”, ca dl Cristian Pantazi de la G4Media, sînt învinuiți public de propagandă și dezinformare de un proaspăt academician (Dragoș Paul Aligică), nu înainte de a fi salutat „convertirea” Meta la „libertate” de la „cenzură” – bineînțeles, fără să amintească nici el de amenințările noii guvernări.
Îmi recunosc orbirea: n-am observat la G4Media nici propagandă, nici dezinformare. Greșeli or fi, dar nu intenționate. Cît despre neolegionarism, antisemitism în ascensiune, disprețul față de autorități, amenințări la adresa presei libere, continua răspîndire de mituri obscene și de falsuri patente, să fie tocmai acești jurnaliști și alții cu idei asemănătoare (așa-numiții „intelectuali publici neo-lovinescieni”, pe care îi detestă DPA) printre responsabilii principali pentru aceste derive? Și de ce? Fiindcă, indică autorul, ar fi comis marele păcat de a-i fi desemnat fără menajamente pe unii (printre care și domnia-sa) drept putiniști, antivacciniști și anti-europeniști. I-au înnegrit, chipurile injust, pe „maronii” și pe „cenușii”! Nu le-au respectat dreptul la nuanță. Au fost direcți, aproape brutali, fără eufemisme. Sau, după vorba de acum două mii și ceva de ani a lui Lucian din Samosata, „au numit măslina măslină” (nu prună mică și neagră).
Subscriu. Azi, în multe situații, insistența asupra unei excesive nuanțări devine patologie sau e suspectă. Timpurile cer să fim clari: Putin e un asasin, Trump – un mitoman mincinos, Musk – un clovn în delirul prepotenței, Zuckerberg – un lingău; antivaccinismul e obscurantism antiștiințific, suveranismul – imbecilitate și demagogie, iliberalismul – mantaua sub care abia se mai ascund fascismul, șovinismul, tribalismul și toate mitologiile revanșarde. Iar măslina, regret, e măslină.