Portrete Din Mers

Ce vrei să te faci cînd o să fii mare?

Ce vrei să te faci cînd o să fii mare?

Un lucru care mă distrează uneori la viața de copil este felul în care adulții încearcă să-mi programeze viitorul.

Cum să călătorești de unul singur?

Cum să călătorești de unul singur?

Revin la călătoria de unul singur – acolo nu ai cum să te cerți cu nimeni decît cu tine însuți.

Cum să mănînci „sănătos” și să supraviețuiești

Cum să mănînci „sănătos” și să supraviețuiești

Așa că Anul Nou m-a prins cu frigiderul complet gol.

Schițe de portret

Schițe de portret

Îţi cere mătură, mop, găleţi, detergent, soluţii de curăţat felurite şi comentează că toate-s proaste.

Dincolo de granițe

Dincolo de granițe

Dacă mă luam doar după gustul acelor budinci, era clar că și Ungaria, față de România, era un paradis.

Fuga din țară, în anul 2024

Fuga din țară, în anul 2024

Își iau calabalîcul, copiii, pisicile și fug cît mai departe. Ce opțiune au?

„Diaspora” este un mit

„Diaspora” este un mit

Nu poţi face însă comentarii dacă n-ai trăit o experienţă similară cu a lor.

România, anul 2035

România, anul 2035

Mă îmbrac, nu mă spăl, pentru că nu e apă, nu mă mai dau cu deodorant, am auzit că sînt periculoase, apoi o trezesc și pe Maria.

De fapt, nu știm nimic – cîteva gînduri post-electorale –

De fapt, nu știm nimic – cîteva gînduri post-electorale –

Prima oară am auzit de Călin Georgescu sîmbătă, cu o zi înaintea alegerilor, în Piața Obor.

În preajma alegerilor

În preajma alegerilor

Am avut parte de mai multe alegeri, în viața mea, mai mult sau mai puțin politice. Iată cîteva note despre ele.

E adevărat că Mega Image-urile erau goale?  – despre comunismul povestit copiilor –

E adevărat că Mega Image-urile erau goale? – despre comunismul povestit copiilor –

Dacă într-a V-a, copiii încă vor să se facă pompieri, detectivi și, de ce nu, astronauți, cei mai mari devin mult mai pragmatici.

Clan, familie extinsă, rubedenii – de ce ar trebui să-l iubim pe vărul Costel? –

Clan, familie extinsă, rubedenii – de ce ar trebui să-l iubim pe vărul Costel? –

Care vrea mici? Ca să știu cîți mici să comand...”

Chimie – oameni care ne plac, oameni care nu ne plac –

Chimie – oameni care ne plac, oameni care nu ne plac –

Mi-am zis: mamă, ce bine o să ne distrăm noi două! O să explorăm împreună, o să povestim și o să „ne rîdem”.

În jurul lacului Herăstrău – babe, moși și biznismeni –

În jurul lacului Herăstrău – babe, moși și biznismeni –

De parcul Herăstrău mă leagă multe amintiri.

Viața satului, în Estul sălbatic

Viața satului, în Estul sălbatic

În celălalt sat, sîntem aşteptaţi la postul local de poliţie.

Părinți bătrîni, copiii care îmbătrînesc – vîrstele nu se pot explica celor mai tineri –

Părinți bătrîni, copiii care îmbătrînesc – vîrstele nu se pot explica celor mai tineri –

Deja mă bălăcesc într-un lac, cum e minunatul lac Ohrid din Macedonia, iar undeva, în niște bălți alăturate, se mai bucură un pic de soare și părinții mei.

Anxietate

Anxietate

Am ieșit foarte confuză din cabinetul acelei doamne .

Un „spațiu verde” dintre blocuri

Un „spațiu verde” dintre blocuri

Totuși, părculețul ăsta anonim, anodin e un loc de popas și de relaxare, iar în viața mea totul începe să funcționeze cu înlocuitori

Aniversare

Aniversare

Acolo sau la Copli, un fast-food din centru, unde se înfiripau amoruri și se legau multe prietenii, la un burger și la un milkshake.

Septembrie

Septembrie

În fiecare an, la sfîrșitul verii, trăiesc o stranie melancolie, pe măsură ce observ schimbările subtile ale trecerii de la un anotimp la altul. Iată cîteva gînduri și stări.

„Țărani” pe litoral

„Țărani” pe litoral

Normal, că turistului român îi cade rangul dacă rămîne fără șezlong

Oradea – cîteva impresii și ipostaze

Oradea – cîteva impresii și ipostaze

Oradea e un oraș prietenos cu pietonii

Un radio Gloria, o butelie rusească și niște coarne de cerb – cum recuperăm anii ’90? –

Un radio Gloria, o butelie rusească și niște coarne de cerb – cum recuperăm anii ’90? –

Duminică dimineaţa, în jur de ora nouă. Autobuzul 135 este plin ochi

Departe și, totuși, aproape de casă

Departe și, totuși, aproape de casă

La noi e altfel.

Olimpiada din spatele blocului

Olimpiada din spatele blocului

La Cluj are loc, în fiecare an, Olimpiada de gimnastică din spatele blocului.

Felicitări pentru absolvirea grădiniței!

Felicitări pentru absolvirea grădiniței!

Cineva a adus un cas (a se citi casetofon), cu toții am adus casete cu muzici, am făcut chetă ca să cumpărăm niște fursecuri de la cofetăria Melba

Camping

Camping

Nu se poate nici una, nici alta, săptămîna viitoare toate căsuțele sînt ocupate, bye-bye.

Verile la cort de altădată – cum recuperăm anii ’90? –

Verile la cort de altădată – cum recuperăm anii ’90? –

La Mangalia, mă simt ca și cum nici n-aș fi coborît din tren.

Despre complexele unei nații mici

Despre complexele unei nații mici

Oricum, mult după 1990, mi-am dat seama că expresia „Ce p... mea!” devenise omniprezentă aproape în toate mediile.

De vară

De vară

Prima oară am ajuns la Balcic, cu rucsacurile în spate, căci pe vremea aia nu aveam mașină, în urmă cu vreo zece ani.

Să moară Veta dacă nu te pocnesc într-o zi!

Să moară Veta dacă nu te pocnesc într-o zi!

Într-o noapte, a invitat o domnișoară la el acasă, iar fata aia răgea cînd făceau sex

Respekt!  – ce le arătăm celorlalți? –

Respekt! – ce le arătăm celorlalți? –

Dar la fel de adevărat e că speranța moare ultima, în plus mai e și nostalgia după tinerețea în care îți venea bine orice

O sută de lei

O sută de lei

Mai întîi trebuie să merg la Cocorico să iau pui pentru ostropel.

Cinci lucruri pe care nu mi le imaginam la 10 ani

Cinci lucruri pe care nu mi le imaginam la 10 ani

Telefonul era intim, era o activitate de sufragerie.

Fără copii?

Fără copii?

În general, sînt un om tolerant, de multe ori prefer să-mi fie mie rău ca să-i fie altuia bine

Casa de vacanță

Casa de vacanță

La Breaza s-a construit masiv și pe alocuri grotesc în anii ’90

Bruxelles – prima ieșire în Vest –

Bruxelles – prima ieșire în Vest –

„Hei, de unde ești?”, mă întrebase tipul ăsta

Între două vîrste

Între două vîrste

Am uitat cum era cînd mă trezeam așa zi de zi și nu-mi făceam probleme din cauza somnului, puteam adormi oricînd, oriunde.

Scriitorul e viu!

Scriitorul e viu!

Așadar, pe primii scriitori „vii” i-am zărit, după 1990, la un tîrg de carte care se ținea pe atunci la Teatrul Național, de fapt pe terasa de La Motoare.

Marea hoinăreală

Marea hoinăreală

Sentimentul de întoarcere în timp, atmosfera de stațiune din anii ’80 alterată cumva de comerțul de bazar al anilor ’90

Despre eșec

Despre eșec

E bine că trec prin asta – toată această experiență îmi reconfigurează cumva concepția despre eșec și despre succes.

Există viață dincolo de telefonul mobil?

Există viață dincolo de telefonul mobil?

Recunosc, sînt dependentă de telefon