TEMA SĂPTĂMÎNII

Există destule exemple că, în situații dificile, neașteptate, neplăcute, la cozi, în aglomerații, în fața unor proceduri birocratice, persoanele venite din România se comportă mai nervos decît altele. Să fie un efect traumatic al trecutului comunist, tota

Numai că, păcătosul de mine, clasamentele mele sînt de multe ori la polul minus.

Femeile cu care stabilești o întîlnire și care vin cu un copil atîrnat de ele.

Vocea conductorului curge prin sita boxei, se așază făinoasă pe umeri, pe păr, pe ochi. Ce zice, frățioare?

Dar pot scrie cîteva observații, din interiorul problemei, din întîlnirile mele din ce în ce mai resemnate cu spațiul public nervos.

Acum nici cu autobuzul nu e vreo jmecherie. Cînd

O clădire va relaționa, vrem, nu vrem, cu împrejurimile.

Naționalismul este o formă particulară de Excepționalism, dar evident nu singura: și comunismul teoretic aparține aceluiași domeniu.

E clar motivul: agresiunea împotriva Ucrainei are loc la numai cîteva sute de kilometri de frontiera UE.

Lucrurile o vor lua cu totul razna și omul zdruncinat va avea parte de o glorie la care nici nu visase pînă atunci.

A fost ultima noastră naivitate absolută. Și prima totodată, pentru că o împărțeam cu părinții.

Vorbeam cu o prietenă care îmi spunea că așteptarea în care am ajuns să trăiesc o duce cu gîndul la un sat grecesc cotropit de căldură.

Mintea face mult prea mult zgomot, nu am ce face cu ea aici.

O fi mirosul ăla de Creed Virgin Island Water de pe pernă deși tu urăși nota de cocos în parfum?

Necunoscutul înseamnă schimbare

Complicitatea regizorului cu spectatorul este esențială în crearea suspansului și a unei tensiuni care îl va face pe spectator nu doar să anticipeze, ci și să empatizeze cu personajele.

Mă aflam într-unul dintre rarele momente cînd nu știu cum să „reconfigurez” traseul. Mă simțeam pierdută și aveam nevoie de un sfătuitor. Încotro s-o iau?

Cum putem scoate în evidență specificul experienței suspansului pornind de la această rețea de comportamente viitoriale?

Cînd sîntem prinși într-o poveste, o întreagă combinație de neurotransmițători intră în joc: adrenalină și cortizol, endorfine și dopamină

Pe culoarele unui tribunal, o familie nevoiașă așteaptă verdictul într-un proces al unui membru al familiei chiar la ușa sălii de judecată.

Bunicul meu citea mult și explica puțin

E o convenție, un consemn și, în fond, nu mai rămîne nimic altceva de spus, ai ajuns în Grecia, ești în vacanță în paradis

Așa că revine obsesiv întrebarea: cum poți cunoaște adevărata față a Greciei?

Mie îmi place în Grecia.

A doua Grecie a fost cea a insulelor verzi înconjurate de ape albastre, din nordul țării, Thassos, Evia și, mai ales, Corfu.

Într-una din zile, am plecat de la cazarea noastră cale de 100 km, spre o asemenea plajă, aflată în canionul Agios Dimitrios.

După mulți ani, am dat peste niște studii de antropologie și psihologie istorică, scrise prin anii ’50-’70 ai secolului trecut, despre Grecia arhaică.

Interogația de la care am pornit a fost dacă nu cumva, în majoritatea domeniilor – istorie, societate, cultură –, nu facem decît să revenim, ciclic, la vechi repere.

În cosmologia stoică, lumea presupune cicluri de distrugere şi renaştere periodice.

Eroziunea democraţiei, precum și ascensiunea extremelor sînt probleme acute ce revin în mod periodic.

Aproximativ 400 de vulcani sînt activi pe Io, din cauza unor simple repetiții orbitale.

Repetiția în modă înseamnă că anumite produse, într-o formă reinterpretată, îmbunătățită, în alte combinații, pot reapărea cu succes pe piață.

Cum ne mai putem aștepta la ceva cu adevărat nou dacă generarea este de fapt reciclare?

Există oare niște legi generale ale istoriei care îi dau acesteia o anumită direcție?

Între timp, practica medicinei s-a schimbat fundamental.

Medical humanities se concentrează pe dezvoltarea abilităților interpersonale

Comunicarea empatică este esențială pentru a înțelege nevoile și istoricul pacientului, dar și pentru a-i oferi sprijinul necesar în momentele de vulnerabilitate.

Și oare unde e mai multă emoție în 2024 dacă nu în spațiul digital, pe rețelele de socializare și forumuri?

În plus, cum ar fi fost în trecut medicina de dinaintea revoluției tehnologice fără acest „high touch”?

Ce facem cu pacientul?

Mă voi opri asupra unor elemente care stau la baza gîndirii medicale, un edificiu foarte complex

Aici, ne aflăm pe terenul de joacă al filosofilor și ne luptăm cu întrebări despre ce înseamnă autonomia